RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Muncipiul plângea după spații verzi, bibicilor, dar la Primărie se cocea un tun de 3.000 de metri pătrați în Tătărași. Din arhive ieșeau la iveală acte vechi din ’85, donații dubioase și moșteniri vacante uitate de stat.
Pentru Titel Mobiliarul, legile erau doar numere pe o hârtie igienică. Din ’92, printr-un miracol administrativ, jumătățile de teren deveniseră miraculos un întreg în buzunarul cui trebuie.
Vineri, la punctul 40 de pe ordinea de zi, se pregătea cadoul final sub privirile complice ale mai-marilor urbei. Peste trecutul istoric, onorabile, se turna deja cimentul viitorului profit imobiliar.
În biroul mizer, planurile urbanistice s-au izbit de masă. Atmosfera a explodat instantaneu.
— Ia terenul, neamule! strigă Titel.
— Calmează-te, se aude de sus.
— Nu e al tău!
— Ba e!
— Actele spun altceva.
— Care acte?
— Alea din ’85.
— Praf și pulbere!
— O jumătate la stat…
— Pierdută!
— Moștenirea vacantă?
— Uitată!
— În ’92 a fost fals.
— A fost legalizat!
— Din două ai făcut cinci?
— Exact!
— Cum așa?
— Unul la Primărie!
— Unul la Prefectură!
— Și restul?
— La mine în buzunar!
— Consiliul aprobă vineri?
— Trece ca vântul!
— Dar spațiul verde?
— Punem gazon pe balcon.
— Oamenii vor parcare!
— Să-și cumpere elicopter!
— E jaf la drumul mare!
— E capitalism, stimabile!
— Semnezi?
— Semnez.
— Curat progres!
— Curat chilipir!
— Privatizăm tot!
— Să fie primit!
Morala ne învață bibicilor, că unde statul doarme buștean pe arhive, vulpea imobiliară nu doar că prinde găina, dar îi trece și cotețul în proprietate exclusivă cu ștampilă de la Consiliu. De data asta vulpea era chear Nea Titel. Mobiliaru’! 😉
