RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Mare zarvă și mare tulburare în rândul onorabilei noastre administrații! Se știe doar că, în târgul Iașilor, ordinea publică stă pe umeri zdraveni, căliți în bătăliile grele ale birocrației și ale pensiei binemeritate. Când însă chiar straja strajelor, neînduplecatul Conu’ Zamăfirescu — fost comandante peste poliția cea mare și actual stăpân absolut peste gardienii locali — ajunge să fie fugărit cu girofarele pe străzi ca un simplu contravenient, atunci, stimabili cetățeni, chiar că s-a întors lumea cu susul în jos!
Povestea e de-a dreptul sublimă prin simplitatea ei caragialescă. Ieșit la o inspecție nocturnă a liniștii urbei, Conu’ Zamăfirescu n-a catadicsit să oprească la semnalele umile ale agenților de la Rutieră. Cum să oprească dânsul? Doar nu era să-și întrerupă meditația profundă asupra bunului mers al cetății pentru niște luminițe albastre în oglinda retrovizoare! A fost nevoie de o urmărire ca-n gazetele ilustrate pentru ca ilustra mașină să tragă, în sfârșit, pe dreapta.
Odată coborât, fostul mare șef a încercat, firesc și colegial, să le explice tinerilor agenți cine le stă dinainte: o somitate a ordinii, un stâlp al legii, o adevărată „zamă firească” a disciplinei locale. Dar ce să vezi? Tineretul din ziua de azi nu mai are niciun pic de respect pentru gradele trecute în rezervă! Nu doar că l-au pus să sufle în fiola cea neiertătoare, dar aparatul — un instrument lipsit de orice tact diplomatic — a indicat o alcoolemie cât se poate de reală.
„Ei, drăcie! Asta-i o surpriză și pentru mine!” a exclamat uluit Conu’ Zamăfirescu în fața gazetarilor, jurându-se că dânsul nu pune strop în gură și că aburii trebuie să fi venit, negresit, din aerul tare al Moldovei sau din vreo zamă fermentată din greșeală. Drept urmare, legea s-a aplicat orbește: permisul a plecat la odihnă pentru nouăzeci de zile, iar șeful paznicilor a rămas pieton.
Trăiască legea zamăfirească, dar s-o respecte alții!























































