16 ordine de protecție, ani de amenințări și violență, o hotărâre judecătorească ignorată și un copil de cinci ani căutat prin hoteluri și apartamente închiriate. În spatele unei lupte juridice dramatice se află povestea Elenei, o mamă care încearcă să-și recupereze copiii și să pună capăt unui coșmar care, potrivit mărturiilor sale, durează de ani întregi.
Povestea ei este una despre violență domestică, teamă, proceduri judiciare și o luptă contracronometru pentru doi copii: un băiețel de numai cinci ani, Andrei, și sora lui, în vârstă de trei ani.
Potrivit declarațiilor mamei, de-a lungul anilor, aceasta a obținut nu mai puțin de 16 ordine de protecție împotriva soțului său. Nici măcar aceste măsuri nu ar fi reușit însă să oprească episoadele de agresivitate pe care le descrie.
„Am fost umilită în locuri publice, amenințată cu moartea, pălmuită, trasă de păr, lovită cu piciorul și dată cu capul de pereți”, povestește Elena, descriind un istoric de violență care ar fi transformat viața de familie într-o permanentă stare de teamă.
Acum, conflictul a depășit granițele unei relații abuzive și s-a transformat într-o dispută dramatică privind copiii. În centrul ei se află Andrei, un copil de cinci ani care, potrivit mamei, ar fi fost mutat dintr-un loc în altul, retras de la grădiniță și ținut departe de ea, în pofida unei hotărâri judecătorești.
O hotărâre judecătorească și un copil care nu poate fi recuperat
La 21 octombrie, instanța de judecată a pronunțat o decizie importantă în dosarul privind situația minorului Andrei, stabilind domiciliul copilului la mamă. Elena susține că, în urma hotărârii și a clarificărilor primite de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, a devenit singurul reprezentant legal îndreptățit să exercite autoritatea părintească, potrivit dispozițiilor aplicabile.
În loc să transforme această decizie într-un moment de liniște pentru copil, punerea ei în aplicare s-a dovedit extrem de dificilă.
Mama a încercat inițial să evite un nou conflict și să organizeze predarea băiețelului pe cale amiabilă. I-a transmis tatălui un mesaj direct:
„Am obținut domiciliul minorului… Cum procedăm cu copilul ca să-l preiau fără să fie nevoie de intervenția autorităților?”
Potrivit Elenei, nu a primit niciun răspuns. Tatăl ar fi refuzat comunicarea și ar fi continuat să împiedice preluarea copilului.
În seara aceleiași zile, mama s-a deplasat la adresa unde știa că se află Andrei. A văzut lumina aprinsă în apartament, a urcat la etaj și a sunat la ușă.
90 de minute în care un copil a plâns dincolo de ușă
Din interior s-au auzit pașii băiețelului. Andrei s-ar fi apropiat de ușă și ar fi întrebat: „Cine sună? Cine a venit?”
Mama spune că, în momentul în care copilul i-a recunoscut vocea, a început să plângă. În loc ca ușa să fie deschisă, luminile din apartament s-au stins, iar cei aflați în interior au refuzat să răspundă.
„La Andrei au început să-i curgă lacrimile, a izbucnit într-un plâns din ăla disperat… Am coborât la mașină, am sunat la 112 și am anunțat incidentul, că am auzit copilul plângând în casă”, relatează Elena.
La fața locului au ajuns două echipaje de poliție și un echipaj de jandarmerie. Timp de aproximativ 90 de minute, potrivit relatării mamei, polițiștii au încercat să obțină deschiderea ușii.
Au bătut, au somat persoanele din interior și au cerut să verifice dacă minorul este în siguranță. Nici tatăl, nici bunica paternă nu ar fi răspuns solicitărilor. Tatăl și-ar fi închis telefonul, iar bunica nu ar fi răspuns apelurilor.
În tot acest timp, mama aștepta afară, fără să știe ce se întâmplă cu fiul ei.
În cele din urmă, polițiștii au recurs la forțarea ușii pentru a putea pătrunde în locuință și verifica situația minorului.
Imaginile filmate în timpul intervenției, despre care Elena afirmă că au fost depuse și la dosarul instanței, ar surprinde un moment tulburător: copilul plângând în apropierea ușii, în timp ce aceasta era spartă de polițiști.
„Copilul era lângă ușă acolo, iar bunica urla la el să nu deschidă, îi spunea lui Andrei să nu mai spargă ușa. Dacă nu aveau nimic de ascuns, trebuia să deschidă ușa din prima, nu să lase poliția o oră și jumătate să încerce să intre”, povestește mama.
Chiar și după pătrunderea în apartament, copilul nu a fost predat mamei. Polițiștii au verificat situația și starea minorului, însă i-au explicat Elenei că predarea silită a copilului trebuie realizată prin procedura legală de executare, cu implicarea unui executor judecătoresc, nu printr-o simplă dispoziție administrativă a echipajului.
Astfel, deși mama avea o hotărâre judecătorească favorabilă, se afla în continuare în imposibilitatea de a-și lua fiul acasă.
Ordinul de protecție cerut împotriva mamei
În urma intervenției poliției, conflictul a continuat în instanță. Tatăl ar fi solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva Elenei, susținând că prezența acesteia la locuință, însoțită de forțele de ordine, ar fi provocat o stare de teamă și tulburare.
Potrivit relatării mamei, cererea a fost respinsă de instanță, nefiind întrunite condițiile necesare pentru emiterea ordinului.
Elena susține că inclusiv avocatul desemnat din oficiu pentru tată a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu existau dovezi privind un comportament agresiv al mamei sau existența unui risc care să justifice măsura. Mai mult, potrivit mamei, în cadrul procesului tatăl ar fi recunoscut că a blocat comunicarea și că refuză să predea copilul.
Copilul retras de la grădiniță
După incidentul din 21 octombrie, situația a devenit și mai îngrijorătoare, potrivit declarațiilor Elenei. În unele momente, copilul ar fi rămas în grija bunicii paterne, o femeie în vârstă de aproximativ 78–79 de ani.
Disperată, Elena s-a prezentat la poliție pentru a reclama dispariția minorului. A pregătit inclusiv un afiș de căutare, în speranța că autoritățile vor putea identifica rapid locul în care se află băiețelul. Dar nici aici lucrurile nu au decurs fără obstacole.
„Când am ajuns la poliție să fac plângere de copil dispărut, cel de la dispariții nu a vrut să-mi ia declarația și plângerea, susținând că asta nu e dispariție. Trebuia să-i spun eu ce și cum se procedează”, afirmă mama.
Ulterior, polițiștii de proximitate ar fi preluat situația și ar fi încercat să ia legătura cu tatăl pentru a verifica locul în care se află copilul și condițiile în care este îngrijit.
Elena se întreabă ce s-ar întâmpla dacă femeia ar avea o problemă medicală în timp ce se află singură cu un copil de numai cinci ani, despre care susține că nu are la dispoziție un telefon pentru a cere ajutor.
„Poate pățește femeia ceva, poate e o leșinată! Dacă leșină omul ăla la 79 de ani, ce face copilul ăla blocat în casă, fără telefon, fără nimic?”, potrivit mamei.
Doi copii mici, o mamă și un sistem pus la încercare
Cazul este cu atât mai sensibil cu cât nu este vorba despre un singur copil. În familie există și o fetiță de trei ani, sora lui Andrei.
În acest context, Elena susține că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a transmis sesizări către instanță și poliție, semnalând probleme precum refuzul tatălui de a aduce copilul la grădiniță și lipsa cooperării pentru evaluarea psihologică a minorului.
„Domiciliul minorului este la mamă. Singurul reprezentant legal al minorului este mama, nu bunica, nu vecina și nu știu cine”, susține Elena, explicând că așteaptă ca instituțiile să intervină pentru clarificarea situației și aplicarea hotărârii.
„Proprietarul apartamentului ne-a spus că își dă acordul total. A spus că ne predă cheia și își dă acordul scris la poliție unde este nevoie să se spargă ușa dacă sunt din nou blocați înăuntru și refuză să răspundă”, afirmă mama.
Elena spune că va continua demersurile legale pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, inclusiv prin intermediul unui executor judecătoresc și prin sesizarea organelor de urmărire penală, dacă vor exista temeiuri pentru cercetarea unor eventuale încălcări ale legii.
În disperarea de a-și găsi copilul, Elena a recurs inclusiv la o campanie publică de căutare. A realizat un afiș cu fotografia băiețelului și informațiile necesare identificării sale, pe care l-a distribuit atât în mai multe zone ale orașului, cât și pe rețelele de socializare. Mama a sperat că mesajul va ajunge la cât mai mulți oameni și că cineva îi va putea oferi un indiciu despre locul în care se află Andrei.
