Tribunalul a anulat decizia Casei Județene de Pensii prin care fusese respins dosarul unei foste îngrijitoare din Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală. După aproape 40 de ani de activitate, femeia a obținut recunoașterea unei perioade lucrate în condiții de risc radiologic și valorificarea veniturilor brute, a sporurilor și a orelor suplimentare. Cazul arată la ce trebuie să fie atenți pensionarii care au lucrat în grupe de muncă și ce pot face atunci când documentele le sunt refuzate.
O adeverință contestată, o perioadă de muncă nerecunoscută sau un document considerat incomplet pot ajunge să facă diferența între o pensie acordată și un dosar respins. O fostă îngrijitoare de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași a ajuns în această situație după aproape 40 de ani de activitate. Femeia a cerut pensionarea înainte de împlinirea vârstei standard, invocând anii lucrați în condiții care îi puteau permite reducerea acesteia.
Casa Județeană de Pensii a respins însă cererea în aprilie 2025, înlăturând din calcul documente eliberate de spital. Fosta angajată a contestat decizia în instanță, iar Tribunalul i-a dat dreptate în parte prin hotărârea pronunțată la 22 octombrie 2026.
Judecătorii au anulat decizia administrativă și au stabilit că instituția trebuie să valorifice perioada 4 mai 1999 – 1 aprilie 2000 ca stagiu realizat în Grupa I de muncă, precum și veniturile brute, sporurile și orele suplimentare dovedite prin adeverința angajatorului.
Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Aproape 40 de ani de muncă, dar dosarul de pensionare a fost respins
Potrivit datelor prezentate în dosar, femeia acumulase un stagiu total de cotizare de 39 de ani, 9 luni și 24 de zile, din care peste 30 de ani reprezentau stagiu contributiv. Aceasta solicitase pensionarea la vârsta de 58 de ani și 11 luni, beneficiind de prevederile referitoare la reducerea vârstei standard pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă recunoscute de lege.
Casa de Pensii a contestat însă încadrarea perioadei lucrate în Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală în Grupa I de muncă. Instituția a susținut că activitatea nu ar justifica această încadrare și a invocat, totodată, nereguli de formă în documentele privind veniturile salariale.
Pentru femeie, consecința a fost respingerea cererii de pensionare. Pentru instituție, disputa a devenit una juridică, în care au fost analizate documentele spitalului, autorizațiile privind activitatea radiologică și legislația aplicabilă perioadei respective.
Ce au stabilit judecătorii despre munca în radiologie
Unul dintre punctele centrale ale procesului a fost activitatea desfășurată în perioada 4 mai 1999 – 1 aprilie 2000, pentru care spitalul emisese documente de încadrare în Grupa I de muncă, în procent de 100%.
Casa de Pensii a contestat această încadrare, susținând că laboratorul nu ar putea beneficia de regimul aplicabil anumitor unități nucleare.
Instanța a analizat însă documentele privind autorizarea spitalului de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), precum și normele referitoare la expunerea la radiații ionizante. Potrivit actelor examinate în dosar, laboratorul era încadrat în Categoria 3 de risc radiologic.
„Conform autorizațiilor emise de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, laboratorul de radiologie al spitalului a fost încadrat oficial în Categoria 3 de risc radiologic, definită legal drept zonă cu risc radiologic mare.
În analiza juridică au fost avute în vedere prevederile Ordinului nr. 50/1990 și modificările aduse prin Ordinul nr. 125/1990, referitoare la încadrarea anumitor activități în grupe de muncă”, se arată în dosar.
Tribunalul a înlăturat argumentele folosite de instituția de pensii pentru a refuza valorificarea perioadei respective și a dispus recunoașterea acesteia în condițiile stabilite prin hotărâre.
Cazul este relevant pentru foștii angajați din radiologie și din alte domenii în care activitatea s-a desfășurat în condiții de risc. Încadrarea într-o grupă de muncă nu rezultă însă automat din simplul fapt că o persoană a lucrat într-un spital sau într-un laborator. Sunt importante perioada lucrată, funcția, condițiile concrete de activitate și documentele justificative.
Adeverința de salarii, respinsă din cauza unei mențiuni lipsă
O altă dispută a vizat veniturile brute realizate de femeie în perioada 1995–2001.
Casa de Pensii a refuzat să valorifice adeverința eliberată de spital, invocând lipsa unei mențiuni standard prin care angajatorul își asumă răspunderea pentru corectitudinea informațiilor.
Documentul purta însă semnăturile managerului spitalului, ale șefului Serviciului Resurse Umane și ale referentului de specialitate, precum și ștampila unității.
Tribunalul a respins argumentul formal invocat de instituție și a considerat că documentul trebuie analizat în raport cu elementele sale de validitate și cu situația veniturilor dovedite în dosar.
Miza nu era una pur birocratică. Veniturile brute, sporurile și orele suplimentare pot influența calculul pensiei, dacă sunt eligibile potrivit legislației aplicabile și sunt dovedite prin documentele cerute de lege.
Prin urmare, pensionarii care au adeverințe de venituri mai vechi nu ar trebui să presupună că acestea sunt inutile dacă instituția le contestă. Este important să solicite motivarea concretă a refuzului și să verifice dacă problema poate fi remediată prin documente suplimentare sau prin contestarea deciziei.
Cum pot românii să recupereze perioadele lipsă din vechimea pentru pensie
Nu toate perioadele care lipsesc din dosarul de pensionare trebuie cumpărate. Înainte de a plăti pentru completarea stagiului, persoanele interesate trebuie să stabilească dacă este vorba despre muncă prestată efectiv, dar neînregistrată corect, sau despre perioade în care nu au fost asigurate.
Dacă persoana a lucrat, dar perioada nu apare în evidențe, primul pas este identificarea documentelor care pot dovedi activitatea. Pot fi utile carnetul de muncă, adeverințele de vechime, statele de plată și alte înscrisuri păstrate de fostul angajator ori de deținătorul arhivei.
În cazul unei societăți desființate, trebuie identificat cine păstrează arhiva și unde pot fi solicitate documentele. Dacă există neconcordanțe sau refuzuri, persoana interesată poate cere verificarea situației de către instituțiile competente și, în funcție de împrejurări, poate apela la instanță.
Dacă persoana nu a fost asigurată în perioada respectivă, situația este diferită. Legislația permite încheierea unor contracte de asigurare socială pentru anumite perioade anterioare, în limitele și condițiile prevăzute de lege. Nu orice perioadă fără contribuții poate fi completată retroactiv, iar plata unor contribuții nu înlocuiește automat dovada unei activități profesionale desfășurate în trecut.
Înainte de a încheia un contract pentru cumpărarea vechimii, solicitantul trebuie să verifice la Casa de Pensii dacă perioada poate fi acoperită, ce condiții trebuie îndeplinite și ce efect va avea asupra stagiului necesar pensionării.
Diferența este esențială: dacă ai muncit deja, trebuie să încerci să dovedești perioada; dacă nu ai fost asigurat, trebuie să verifici dacă legea permite completarea retroactivă a stagiului.
Grupa I și Grupa a II-a de muncă: ce trebuie verificat în dosar
Pentru persoanele care au lucrat înainte de 1 aprilie 2001, documentele privind încadrarea în Grupa I sau Grupa a II-a de muncă pot avea un rol important la stabilirea drepturilor de pensie.
Pensionarii trebuie să verifice dacă adeverințele precizează perioada exactă, funcția ocupată, locul de muncă, procentul în care activitatea s-a desfășurat în grupa respectivă și temeiul legal al încadrării.
Este importantă și distincția dintre grupele de muncă aplicabile perioadelor mai vechi și condițiile deosebite sau speciale de muncă reglementate ulterior. Aceste categorii nu sunt automat echivalente, iar efectele lor asupra vârstei de pensionare și a calculului pensiei depind de legislația aplicabilă.
În cazul unor documente contestate, pensionarii ar trebui să solicite în scris motivele refuzului și să păstreze atât adeverințele, cât și răspunsurile primite de la instituții. O verificare atentă înainte de depunerea dosarului poate preveni întârzieri, iar după emiterea unei decizii nefavorabile este esențială respectarea termenului legal de contestare.
