Două amânări și o tonă de tablă: Cum a fentat Conu Costelo sentința la Loteria Prescripției

0
9

RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!

De șase ani încoace, Conu Costelo di Vitoria trăiește drama lui Lefter Popescu, doar că în loc de două lozuri rătăcite prin jachetă, caută o sentință pierdută prin sertarele Înaltei Curți. Cu o cască verde îndesată pe frunte — să nu-i pice vreun verdict în moalele capului —, stă cu ochii pe calendar și așteaptă dreptatea.

Când a pornit tărășenia cu celebrele foi de tablă, toată lumea zicea că e gata, a tras lozul necâștigător. Procurorii au legat dosarul cu șnur și l-au trimis la judecată. Numai că în România lui Caragiale, norocul se măsoară în amânări. Au trecut patru ani de proces fără măcar un clinchet de metal. Când să se pronunțe instanța, pac, iar o mută pe 3 decembrie, de parcă așteaptă să le pună Moș Nicolae sentința în ghete. Între timp, ceasul prescripției ticăie vesel, pregătind clipa astrală când faptele se șterg cu buretele, iar tabla rămâne bună de acoperit garajul.

Seara, Conu Costelo își scoate casca verde și oftează lângă amicul Ghiță:

— Ghiță, iar au amânat-o pe 3 decembrie! Eu transpir sub casca asta de emoție și ei nu-s în stare să dea o sentință!
— Lasă, coane Costelo! Nu auzi cum face ceasul? Tic-tac, tic-tac… Mai două amânări și luăm potul cel mare la prescripție!
— Adică…
— Viceversa, coane! Când ne-or chema la judecată, le zicem ca Lefter Popescu: „Nu mai e, onorată instanță! S-a prescris! A ruginit tabla de atâta așteptare!”

0 0 votes
Article Rating

Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate