Nu ştiu dacă Nichita chiar a vrut să taie copacii din Copou, dar are o etichetă pusă de care cu greu va scăpa. În cazul politicienilor, încărcătura simbolică a unui gest, a unei declaraţii îi poate răsturna că pe o bărcuţă de hârtie. În cazul lui Ponta, ca să păstrez metaforă, s-a spus că momentul de cotitură al pantei sale descendente l-a reprezentat plimbarea cu barca pneumatică în Teleorman.
Poporul e suveran, nedrept în percepţiile sale artificiale, dar la fel procedează şi când te aduce la Putere cu 70%, şi atunci când te dă jos fără motiv. Parcurgerea textelor din 7EST de mâine, 21 mai, mi-a amintit un exemplu de isterie care era să îmbolnăvească un om. Restaurarea Casei Culianu este un model de conservare a patrimoniului cultural ieşean. Când dr. Burlea s-a apucat de renovare, toată elita Iaşului i s-a urcat în cap, ziarele l-au înfierat într-un glas, s-a ales cu două plângeri penale, s-au organizat proteste, iar curentul de opinie s-a creat fulgerător, ca o epidemie de gripă.
Când casa a fost gata, doi ani mai târziu, nimeni n-a mai fost prezent la inaugurare şi nimeni nu mai ţinea minte dacă Burlea n-o fi ajuns între timp la închisoare. Casa Culianu, mai sus de Bolta Rece, este un model de conservare a tot ce a avut mai bun Iaşul. E un exemplu care merită dezbătut în prezenţa aceloraşi oameni care, în 2010, scuipau pe obrazul familiei Burlea.
Isteria mă dezgustă, pentru că manipulează la fel ca propaganda partidelor, deşi sensul e invers, dinspre popor spre elite. Puneţi-l la zid pe Burlea, dar nu cu prostii.
