Sindicatul UNIO reclamă de luni de zile neacordarea unor drepturi pe care le consideră prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă și acuză conducerea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași că nu a răspuns la o sesizare oficială transmisă în luna septembrie. În centrul disputei se află cele șase zile de concediu suplimentar pentru personalul didactic auxiliar și administrativ, până la cinci zile libere pentru motive personale și situația orelor suplimentare care, potrivit sindicaliștilor, au fost eliminate din pontaje. Încercarea UNIO de a declanșa un conflict colectiv de muncă s-a lovit însă de răspunsul ITM Iași, care a considerat că revendicările, în forma în care au fost formulate, trebuie soluționate prin alte mecanisme juridice. Inspectoratul nu a tranșat însă fondul disputei și nu a stabilit că administrația UAIC are dreptate.
La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași se conturează un nou conflict între administrație și o parte a angajaților, iar disputa riscă să se mute din birourile instituției în fața Comisiei Paritare sau chiar a instanței. Sindicatul UNIO susține că, de luni de zile, încearcă să obțină de la conducerea universității clarificarea și aplicarea unor drepturi pe care le consideră deja prevăzute în contractul colectiv de muncă, însă negocierile și corespondența dintre cele două părți nu au dus până acum la o soluție.
Miza nu este una singură. Sindicaliștii vor, în primul rând, acordarea celor șase zile de concediu suplimentar pentru personalul didactic auxiliar și administrativ, zile care, potrivit acestora, au fost acordate până în 2025 și sunt prevăzute din nou în noul Contract Colectiv de Muncă nr. 517/27.04.2026. În al doilea rând, UNIO contestă solicitarea conducerii ca angajații să prezinte documente justificative atunci când cer zile libere pentru motive personale, deși sindicatul interpretează prevederea contractuală ca acordând până la cinci astfel de zile fără obligația dovedirii motivului. În al treilea rând, sindicaliștii reclamă situația orelor suplimentare și susțin că anumite ore au fost eliminate din pontaje după expirarea termenului de 90 de zile în care ar fi trebuit acordat timpul liber corespunzător.
Toate cele trei probleme au ajuns în centrul unei sesizări oficiale adresate Rectorului UAIC pe 15 septembrie. Potrivit sindicatului, administrația nu a răspuns în termenul legal de trei zile lucrătoare, iar această lipsă de răspuns a determinat UNIO să facă următorul pas: pe 22 septembrie a notificat conducerea cu privire la declanșarea conflictului colectiv și, în aceeași zi, a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași înregistrarea și concilierea conflictului.
Numai că procedura nu a mers mai departe.
Răspunsul ITM Iași, transmis pe 23 septembrie, nu a fost însă unul prin care inspectorii să stabilească cine are dreptate în disputa dintre sindicat și universitate. Inspectoratul a explicat că revendicările formulate de UNIO, în forma în care au fost prezentate, nu intră în categoria celor care pot fi soluționate prin procedura conflictului colectiv de muncă, ci trebuie abordate prin alte căi prevăzute de legislație.
Este o distincție importantă, pentru că răspunsul ITM nu înseamnă că inspectorii au decis că UAIC aplică în mod corect contractul colectiv. Nu înseamnă nici că sindicatul a pierdut disputa pe fond. Practic, instituția de control a indicat că pentru drepturile despre care UNIO susține că există deja în baza contractului colectiv trebuie folosite alte instrumente juridice: Comisia Paritară, instanța, negocierea colectivă sau, în cazul orelor suplimentare, o sesizare distinctă care să poată sta la baza unui control.
Cele șase zile care au reapărut în noul contract colectiv
Una dintre cele mai importante mize ale disputei este reprezentată de cele șase zile de concediu suplimentar solicitate pentru personalul didactic auxiliar și administrativ.
Potrivit sindicatului, aceste zile au fost acordate angajaților până în anul 2025, după care, în ianuarie 2026, administrația universității a anunțat că nu le mai acordă. Argumentul invocat atunci a fost legat de expirarea vechiului Contract Colectiv de Muncă din învățământul superior.
Situația s-a schimbat însă în primăvara acestui an, când, la 27 aprilie 2026, a intrat în vigoare noul Contract Colectiv de Muncă nr. 517/2026. UNIO susține că documentul prevede din nou, la articolul 27 alineatul 6, acordarea acestor zile suplimentare.
Sindicatul a cerut în luna mai aplicarea prevederii, însă, potrivit reprezentanților săi, conducerea UAIC a transmis că numărul zilelor trebuie stabilit prin negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul universității.
De aici începe una dintre cele mai importante controverse juridice dintre cele două părți. UNIO consideră că existența unei prevederi în contractul colectiv de muncă în vigoare înseamnă că dreptul trebuie aplicat, în timp ce poziția transmisă de conducere este că problema trebuie stabilită în cadrul negocierilor de la nivelul UAIC.
Sindicatul a încercat să își susțină interpretarea și printr-o opinie juridică emisă de Federația „Alma Mater”, favorabilă poziției sale. Rectorul ar fi răspuns că această opinie juridică nu are caracter obligatoriu.
În paralel, administrația UAIC a stabilit, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 17 din 22 mai 2026, ca personalul să își ia concediul de odihnă în ultimele zile ale lunii decembrie 2026. Măsura este privită de sindicat în contextul mai larg al disputei privind zilele suplimentare.
UNIO invocă și situația altor universități din țară. Potrivit datelor prezentate de sindicaliști, personalul beneficiază de nouă zile suplimentare la Sibiu, de șapte la Craiova și de câte șase la Timișoara, Târgoviște și la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.
Aceste comparații nu rezolvă, în sine, problema juridică de la UAIC, dar arată că acordarea unor zile suplimentare de concediu este practicată și în alte instituții de învățământ superior.
Drept prevăzut în contract sau beneficiu care trebuie negociat?
Aici se află, de fapt, întrebarea care poate determina evoluția întregului conflict.
Dacă cele șase zile reprezintă un drept deja prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă nr. 517/2026 și aplicabil personalului vizat, atunci argumentul sindical este că administrația trebuie să îl respecte și să îl acorde. Dacă, în schimb, stabilirea numărului de zile presupune negocierea contractului colectiv la nivelul UAIC, atunci soluția ar trebui să fie reluarea negocierilor.
UNIO susține că a făcut deja pasul necesar. Sindicatul spune că a inclus revendicarea în propunerile depuse la 6 iulie 2026, însă, după ultima ședință de negociere din 12 iunie, conducerea nu ar mai fi convocat o nouă întâlnire.
De aici apare reproșul central al sindicaliștilor: dacă administrația consideră că problema celor șase zile trebuie negociată, atunci trebuie să reia negocierile; dacă apreciază că este un drept deja stabilit, atunci trebuie să îl acorde.
Până la acest moment, susține UNIO, problema nu a fost rezolvată nici într-un sens, nici în celălalt.
Această dispută explică și de ce sindicaliștii consideră că situația nu poate fi închisă prin simplul răspuns al ITM privind procedura conflictului colectiv. Pentru ei, faptul că inspectoratul a indicat alte căi de soluționare înseamnă că disputa trebuie mutată către unul dintre aceste mecanisme, nu abandonată.
Cinci zile libere fără să fii obligat să explici de ce
O altă prevedere asupra căreia există divergențe este cea referitoare la zilele libere pentru motive personale.
UNIO invocă articolul 28 alineatul 3 din noul Contract Colectiv de Muncă și susține că acesta permite acordarea a până la cinci zile libere pe an universitar, fără obligația ca angajatul să prezinte documente care să dovedească motivul solicitării.
Conducerea UAIC ar solicita însă dovezi justificative.
Pentru sindicat, problema nu este una pur administrativă. Reprezentanții UNIO consideră că o persoană nu ar trebui să fie obligată să își expună viața privată sau să prezinte documente pentru a beneficia de un drept contractual atunci când textul contractului nu prevede o asemenea obligație.
Este, din nou, o chestiune de interpretare și aplicare a prevederii contractuale, iar tocmai acest tip de dispută a determinat ITM să indice Comisia Paritară sau instanța ca mecanisme de soluționare.
Comisia Paritară, potrivit cadrului invocat în răspunsul ITM, are tocmai rolul de a contribui la interpretarea oficială și consensuală a prevederilor contractului colectiv.
Dacă părțile nu ajung la un acord, rămâne deschisă și calea instanței.
Orele suplimentare și problema celor 90 de zile
Cea mai concretă dintre cele trei dispute privește orele suplimentare.
Potrivit UNIO, din luna iulie 2026, șefii de servicii au primit dispoziția de a elimina din pontaje orele suplimentare care nu au fost compensate cu timp liber în termen de 90 de zile.
Sindicatul a cerut revocarea acestei măsuri și stabilirea unei proceduri prin care orele efectuate de angajați să poată fi recuperate.
Administrația nu și-ar fi retras măsura, însă într-un răspuns transmis sindicaliștilor ar fi recunoscut că responsabilitatea pentru acordarea timpului liber revine șefilor de servicii.
Formularea invocată de UNIO este explicită: „Șefii de servicii trebuie să planifice timpul liber corespunzător, înainte de expirarea celor 90 de zile.”
Pentru sindicat, această precizare ridică o problemă care nu poate fi ignorată. Dacă angajatul a efectuat ore suplimentare, iar superiorul avea obligația de a planifica timpul liber aferent, atunci situația orelor necompensate nu poate fi pusă pur și simplu în sarcina salariatului.
UNIO susține că orele suplimentare au fost efectiv muncite și înregistrate, iar ștergerea lor din pontaje nu poate reprezenta soluția pentru faptul că timpul liber nu a fost programat la timp.
În acest punct, răspunsul ITM este ceva mai clar: problema orelor suplimentare poate face obiectul unui control al Inspecției Muncii, în urma unei sesizări distincte.
Prin urmare, această componentă a disputei ar putea ajunge pe o procedură separată față de conflictul colectiv pe care UNIO a încercat să îl declanșeze.
15 septembrie: momentul în care sindicatul a vorbit oficial despre conflict colectiv
Pe 15 septembrie, UNIO a transmis Rectorului UAIC adresa nr. 728, prin care a sesizat oficial cele trei probleme și a avertizat că, dacă revendicările nu sunt soluționate, există premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă.
Sindicatul susține că legislația impunea conducerii un termen de trei zile lucrătoare pentru răspuns.
În zilele de 16 și 17 septembrie au avut loc ședințe ale Consiliului de Administrație și Senatului UAIC, însă, potrivit sindicaliștilor, sesizarea nu a primit răspuns.
La 21 septembrie, termenul invocat de UNIO a expirat.
Pe 22 septembrie, sindicatul a transmis o nouă adresă către Rector, cu numărul 729, privind declanșarea conflictului colectiv, iar în aceeași zi a sesizat ITM Iași prin adresa 730, solicitând înregistrarea și concilierea conflictului.
Pe 23 septembrie a venit răspunsul Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași, prin adresa nr. 19519.
Răspunsul a schimbat însă traseul disputei.
ITM nu a spus cine are dreptate
Acesta este probabil cel mai important aspect care trebuie lămurit în această poveste.
Faptul că ITM nu a înregistrat conflictul colectiv nu echivalează cu o decizie prin care inspectorii să fi stabilit că revendicările sindicale sunt neîntemeiate.
Inspectoratul a considerat că revendicările, în forma în care au fost formulate, țin de drepturi despre care sindicatul susține că există deja și care trebuie apărate prin alte mecanisme juridice.
Legea face diferența între revendicările privind stabilirea unor drepturi prin negociere și litigiile referitoare la drepturi deja existente, a căror aplicare este contestată.
În primul caz poate fi utilizată procedura conflictului colectiv și a concilierii. În cel de-al doilea caz există alte instrumente, printre care controlul Inspecției Muncii, Comisia Paritară, instanța sau negocierea directă.
Așadar, ITM nu a stabilit dacă UAIC trebuie să acorde cele șase zile de concediu suplimentar, nu a decis dacă solicitarea unor documente pentru zilele libere personale este legală și nici nu a tranșat problema orelor suplimentare.
A stabilit doar că, în forma prezentată, aceste revendicări nu pot fi înregistrate prin procedura conflictului colectiv de muncă.
