RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Monșer, jos pălăria! La Iași nu se mai fură ca pe vremuri, cu ranga și masca pe ochi. Nu, domnule, acum avem stil, avem obraz!
Eroul nostru, bibicilor, numit Mitică de la Pază, s-a uitat lung la seiful CEC Bank pe care trebuia să-l apere și a avut o revelație filozofică: „Dacă tot am cheia în buzunar și codul în cap, de ce să le țin degeaba? Să fac risipă de tehnologie?” Curat patriotism, stimabile!
Așa că Mitică s-a dus la muncă cu un curaj de leu și o legitimație de gât. Fără geamuri sparte, fără zgomot. A bătut codul frumos, a salutat camerele de luat vederi, a deschis ușa ca la el acasă și a ușurat banca de vreo 23.000 de euro. Și cum românul e muncitor și nu lasă lucrul pe jumătate, a mai intrat o dată! Că doar sistemul de securitate dormea mai bine decât un bugetar în zi de vineri.
Acum, ce face un cetățean de onoare cu o asemenea căruță de bani? Își ia apartament? Face depozit? Scurt electronic: nu! Mitică s-a dus glonț la adevărata bancă a poporului: la păcănele!
Acolo s-a dat marea bătălie, onorabile. S-a bătut Mitică cu șeptarii și cu lămâile până când euroii băncii s-au transformat în praf și pulbere. O tranzacție financiară de mare succes: banca a rămas fără bani, aparatele au fost hrănite, iar Mitică a rămas… „curat murdar”, dar cu o poveste de neprețuit.
Să mai zică cineva că în România nu există siguranță și încredere, monșerilor! Paza e bună, dar aparatele e sfinte!
