Si acum una tare cu Vasilcă Împușcașu, de o să vă vină boala! Văru’ nepotului mă-sii a venit pe la Iași și s-a gindit el să traga la Otel Traian. Istorie, bădia Gustav, chestii de astea. Văru’ e baiat cult, a umblat mult pe la Paris-Londra-Amsterdam și se pricepe la finețuri. Și știind că eu mă ocup și cu delațiunile pe la 7 Est, m-a întrebat dacă nu mă interesează un fapt divers, cam ciudățel, pe care l-ar fi observat el, în timp ce aștepta cuminte să își faca chechinul. „Vere – mi-a zis el – nu o să-ți vină să crezi dar cît stăteam eu și completam cu recepționera aia frumușică, apar două parașute de alea, știi tu, cu bot de rață și cur de vădane umplut cu chestii, și se rățoiesc ele la fată. Că să le dea cheia de la apartamentul regal, unde le-ar aștepta un domn pe nume Împușcașu, cu frapiere de șampanie și delicatesuri rusești de la Regele Icrelor Negre, escrocul internațional Eikel, de care a mai scris Don Patronul tău pe la zear. Vere, au luat cheia duduile și duse au fost la cameră. Și m-am tot gîndit…cine e Impuscașu ăsta al vostru așa de norocos?!” Păi stimați contribuabili, ce să îi spun vărului? Să îi stric impresia despre frumosul nostru oraș si despre creația bădiei Eifel din centrul tîrgului, cu povești despre moftangiul Vasilcă Împușcașu? Că v-ați dat seama, cred, că despre el e vorba. L-am lăsat pe văru’ cu impresiile lui pozitive dar nu am putut să mă abțin să nu vă povestesc și dumneavoastră despre moravurile nerușinate ale Împuscașului, personaj lugubru care vrea să pozeze în aristocrat onorabil dar căruia i se văd încă urmele tenișilor de mîrlete coclit, cu care a trecut bariera dinspre Mîrlad, înainte de a parveni pe spinarea lui Gigi Pușcariemultă dar și pe plamînii iesenilor pe care i-a intoxicat ani de-a rîndul cu rablele lui de autobuze. Cîh!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
