Într-un colț de giudeț din Țara Minunilor a lui Tantea Alice, trăiește și domnește, stimați bibici, Tantea Antoci – perfectă giudețului, cum i se spune pe la toate colțurile. O bibică valabilă, desprinsă parcă dintr-o revistă de modă străină, îmbrăcată numai de firmă, cu tocuri care țipă mai tare decât vecinii de pe scara blocului. Nu trece zi fără să-și etaleze cizmele lucioase și poșeta mai scumpă decât salariul unui funcționar ce ține județul-n spate.
Ei bine, într-o zi de primăvară – că doar trebuie să ne arătăm pe noi înșine când crenguțele înfloresc – Tantea Antoci s-a gătit de-a binelea. Rochie Ărmani, probabil, un parfum care putea să-ți ia mințile fără să-ți dai seama de unde vine. Scopul? O întâlnire cu Tantea Nistina de la Antibiotice, celebra doamnă a sănătății locale, ce cu tratamentele sale a făcut cât o armată de doctori.
Dar aici intervine povestea care va rămâne multă vreme subiect de bârfă și chicoteli la colțul străzii. Pentru că Tantea Nistina, de fapt, se numește Nistatina, după celebrul medicament antifungic, dar în comunicatul oficial – acel manuscris scris parcă la clasa a IV-a, de către comunicatorii Perfecturii, plătiți regește (de la 10.000 în sus!) – numele ei a fost târât într-un adevărat carusel de erori. De la Nistina, Nistatina, Nistinaia și până la o variantă aproape de neînțeles, care ar fi putut descuraja și pe cel mai dibaci cititor.
Dar Tantea A, cu simțul ei al ridicolului bine ascuns sub mantaua eleganței, a ajuns la întâlnire fără să știe de gafele comunciatorilor. S-a prezentat cu aplomb, cu glas tare și cu zâmbetul acela fals-profesionist, care spune „sunt cineva” și „nu mă jigni cu o privire”.
Ce să vezi? Tanti Nistina, în măruntele ei sandale și cu ochelarii pe nas, i-a răspuns cu un calm demn de o sfântă, „Bună ziua, doamnă Antoci. Eu sunt tanti Nistatina, nu Nistina, dar nu-i nimic, tot bine ne înțelegem!”
Și uite așa, două lumi paralele s-au intersectat pentru câteva minute, în care eleganța a dat mâna cu modestia, iar confuzia de nume a devenit doar un alt fir în țesătura umorului local.
Dragă giudeț, ține minte: nu-i totuna să fii perfectă la costum, dar să nu stăpânești nici măcar numele unei alte doamne! Și nici nu mai plăti atâția comunicatori pentru gafe scrise, că altfel, peste câteva luni, poate vom citi că s-au întâlnit Tantea Antoci cu Tantea Nistina de la… ceva.
