Un proiect vital pentru siguranța hidrotehnică a județului Iași a fost ținut pe loc ani la rând de întârzieri, execuții defectuoase și un șir de blocaje juridice. Cazul acumulării de la Belcești scoate la iveală un mecanism familiar – contracte publice derulate cu firme protejate, lucrări compromise și responsabilități evaporate în timp. După aproape șase ani de proces, litigiul de milioane de euro nu s-a încheiat prin stabilirea vinovaților, ci printr-o tranzacție negociată. Oficial, problema e rezolvată. În realitate, cei care ar trebuie să răspundă pentru riscurile și costurile suportate de stat și comunitate, au scăpat, din nou, printre degete
Un litigiu care trenează de aproape șase ani, având în centru siguranța unei lucrări hidrotehnice esențiale din județul Iași, s-a încheiat nu printr-o sentință tranșantă, ci printr-o tranzacție negociată între stat și constructor. Cazul scoate la iveală un tipar bine cunoscut în contractele dintre stat și firme agreate de anumite cercuri de putere, respectiv investiții publice întârziate, neconformități tehnice grave și responsabilități diluate în timp.
Un proiect critic, compromis de execuție
Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad a acționat în instanță firma Vega 93 SRL, constructorul responsabil de lucrările la obiectivul „Punerea în siguranță a acumulării Belcești”. Miza a fost remedierea unor deficiențe majore la descărcătorul de ape mari — o componentă vitală pentru prevenirea riscurilor hidrologice.
Contractul, semnat încă din 2009 și evaluat la peste 1,7 milioane de euro (fără TVA), trebuia să asigure execuția și finalizarea lucrărilor până la recepția finală. În realitate, proiectul s-a împotmolit într-un șir de neconcordanțe între proiect și execuție, confirmate ulterior prin expertize tehnice și controale ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
Alunecări de teren și lucrări nerecepționate
Problemele nu au fost doar pe hârtie. În 2017, în plin proces de pregătire a recepției, o alunecare de teren a afectat structura descărcătorului pe o lungime de zeci de metri, distrugând inclusiv elemente din beton. Monitorizarea ulterioară a arătat că fenomenul continua să evolueze, punând în pericol nu doar investiția, ci și gospodăriile din zonă.
Constructorul a invocat condițiile meteo extreme drept cauză, însă expertiza tehnică a indicat clar faptul că lucrările nu respectau proiectul. Cu toate acestea, ani la rând, remedierea a fost amânată, iar recepția finală – imposibil de realizat.
Blocaj juridic și pase de competență
Procesul a fost marcat și de un ping-pong juridic între instanțe, fiecare declinând competența. Abia după intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit tribunalul competent. Între timp, firma pârâtă a invocat inclusiv starea de insolvență, sugerând că eventualele pretenții ar trebui valorificate în cadrul procedurii colective.
De la confruntare la negociere
După ani de blocaj, părțile au ales calea tranzacției. În 2023 a fost semnat un acord inițial, completat ulterior prin mai multe prelungiri. Constructorul s-a angajat să finalizeze lucrările de remediere, să suporte costurile expertizelor și să reconstituie garanția de bună execuție.
Potrivit documentelor depuse la dosar, lucrările au fost finalizate în august 2025, iar obligațiile financiare au fost îndeplinite. Deși unele documente tehnice au fost transmise cu întârziere, dirigintele de șantier a confirmat, în final, calitatea lucrărilor și a propus recepția.
O soluție pragmatică sau un compromis discutabil?
Instanța a consfințit tranzacția în ianuarie 2026, închizând astfel un dosar complicat fără a stabili explicit vinovății. Din punct de vedere juridic, soluția este perfect legală. Din perspectivă publică însă, rămân întrebări incomode legate de durata de peste un deceniu pentru finalizarea unei lucrări esențiale și strategice pentru județul Iași și de riscurile generate în acest interval. În final, lucrarea este, cel puțin pe hârtie, în regulă. Dar prețul real – timp, bani publici și risc, nu va fi plătit niciodată de către cei vinovați.
