Într-o zi de mare liniște sufletească și zgomot de friptură sfârâind metafizic, stimabile, s-a adunat obștea la Motel Bucium, unde se spune că se iartă păcatele mai rapid decât se emit comunicatele. În frunte, Nea Vasâlicâ Pușcașul muncipiului giudețan, personaj cu suflet larg și CV elastic, stătea serios, de parcă tocmai i se aprobase bugetul moral pe anul în curs. Lângă el, Părintele Tămâie-Scurt, specialist în dezlegări rapide la minut, consulta registrul invizibil al păcatelor omenești.
— Fiule, zice părintele, ai multe la activ, dar nu-i nimic… important e să fii consecvent în regret.
— Sunt consecvent, părinte, răspunde Nea Vasâlicâ. Regret în mod organizat, cu tabel, grafic și declarație publică.
La masa din spate, bibicilor, doi consilieri murmurau: „Bă, ăsta nu se căiește, ăsta face strategie de căință…”
Dar iată minunea: la Bucium, căința se servește cu garnitură. Iar păcatele, dacă sunt bine rumenite în discurs, se pot reîncadra la experiență de viațâ”. Părintele ridică mâna: „Pentru multele rătăciri, se acordă… iertare parțială, cu posibilitate de upgrade la sfințenie dacă se mai comandă o friptură.” Aplauze. Lumea se ridică. Nu se știe dacă de emoție sau de foame. Nea Vasilică oftează ușurat: „Slavă Domnului… deci rămân în funcție.”
Un urs din pădurea Buciumului, martor la scenă, ar fi zis — dacă ar fi avut PR: „Curat absolvire! Dar să-mi fie mie friptura mică…”
Iar Nenea Iancu, stimabililor și stimabilelor, notând discret din umbră, ar fi concluzionat: „În țara unde păcatele se negociază la masă, mântuirea vine cu bon fiscal și adaos comercial.”
