Stimabile cititoriu, ține-te bine, că avem un caz de manual, de-ar zice și Nenea Iancu cu Mr Bean îmtrpună „curat murdar!”, într-un singur glas!
Iaca, moftangiul nostru, domnul Mironosescu, cu ambiții de cârmuitor de obște, își zice în sinea lui: „Ei, las’ că-i aranjez eu pe creditori, le trag o fentă de zile mari!” Și, pac! își mută toată agoniseala pe numele consoartei, ca un adevărat strateg de mahala fină. Numai că, stimabile, viața nu-i nici birt, nici șah de cafenea. Timpul trece, nevasta nu mai e chiar „partener de combinațiuni”, apar bicii, gâlcevi, supărări — și hopa! moftangiul vrea averea înapoi, de parcă ar cere rest la tejghea.
Se duce la instanță cu aer grav, poate-poate îi iese figura. Instanța, însă, rece ca un sifon uitat pe masă, îi zice: „Stimabile, ai dat de bunăvoie? Ai dat. Fraudă dovedită? Nema. Atunci… sănătate și virtute!” Și uite așa, bravul nostru candidat rămâne cu buza umflată și cu lecția-n buzunar: ce-ai mutat cu mâna ta, nu mai iei cu jalba.
Finalul? Curat comedie! Omul câștigă pe procedură, dar pierde pe fond — adică triumfă în vorbe și e bătut în fapte. Un șah mat servit singur, fără adversar, fără galerie, doar cu ecou în sală.
Morala, stimabile? Nu te mai da mai deștept decât propria umbră, că riști să rămâi fără… umbră și fără avere, deopotrivă. Curat ghinion!
