Stimabili cititori este la modă zilele acestea un subecțel de presă despre una, tanti Beluța, derectoare pompoasă la atelerul de reparat copchilași din Dulcele Târg. Am cetit noi, pe la confrații noștri presari, tăte minunile care se zice că le face duamna impusă șăfă politikienește la ateler, cam cu cântec, acu vreo trei anișori. Dar nu asta urmărim noi azi la rubricuță să dezbatem. Și nici ce trăznăi mai face duamna derectoare. Că confrații noștri le zice bine și nu are rost să ne repetăm. Curioși fiind noi de unde a apărut tanti Beluța în peisajul de vipuri politikienești bahluene, că acu veo patru anișori nici dracu nu știa de ea, ne-am adresat unchiului nostru, care a terminat și el școala de șpeoni die, că am uitat să vă spunem. Unchiul, cam plictisit, că e pensoanar și el de acum, la etatea de 40 de ani, că așa e la ei, s-a interesat de Beluța cam 5 minuțele și a aflat cam tot. Iată ce ne-a pivestit unchiul, instantaneu, în următoarele 4 minute. „Nepoate, Beluța asta a voastră, detonată de Prinsul Costeluș după ce s-a înscăunat el la giudeț, e o sărmănică la origine, care mult timp a locuit cu biata ei mamă, pe la Țăsătura, printr-un bloc cu bulină. A făcut și ea școala, cu chiu cu vai, noroc de nește profesori care au îndrumat-o pe supt berouri. Tăt așa, greu de tăt, a ajuns la atelerul de reparat copchilași. Acolo s-a amorezat de un doftor Mun tenegru, doar că fost până la urmă dezumflată în amor de berbant. De asta nepoate, Beluța l-a și căznit pe iubi cu comisiunea de disciplină, când a luat pânea și cuțâtul la enstetuție. Chear acuș a pus gardeanul nici să nu îi mai deie drumul în curtea atelerului, că e razbunătoare și cu ochi răi moftangioaica. Nu are milă de nimeni nepoate, așa zâce toți acolo. Asta i se trage de la sărăkia den tenerețe, pesemne, când mânca mai mult parizer și ceva telemea cu roșii. Dar veața ei s-a schimbat când a intrat Prinsișorul Costeluș în ea. În fine, cu ea, pe lângă ea, uatever…Nepoate, ce pot să-ți spun e că de trei anișori, de când i-a surâs șugubăț politikia, și-a edificat și căsoaie de boieri dar și auto lux nou nouță! Că multe parale s-au îmvârtit cu reparația atelerului unde se repară plozi, chear dacă pe acolo nu e loc de pescuit, ca la Cârja den Vaslui.” Cam așa ne-a relatat unchiul șpeon și chear ne-a pus și pe noi pe gânduri. Doar că ne-a mai spus că nu e tăt ce știe dar se grăbea la întâlnirea de 30 de anișori cu colegii lui de speonaj. Că pe ei îi ia la școală de la 10 ani, zice unchiu, de asta află tăt, repede de tăt. Poate îl mai prindem pe unchiu nostru pe la rubricuță, să ne continuie saga Beluței, că pare destul de enteresantă, dincolo de tăt ce deja se știe.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
