RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Biroul e în penumbră. Trei monitoare îi ard pe retină. Intră Don Costel, comisarul Moldovan al județului, cu mânie proletară în priviri și degetul pregătit pe trăgaciul de la mouse.
Nu mai e o simplă verificare. E rechizitoriu. E vânătoare.
Cu ochelarii sclipind a sentință definitivă, comisarul lovește în tastatură ca în masa de anchetă. Pe ecran apare rețeaua. Apar Cojocaru, Rogobete și toată garnitura PSD.
„Priviți-i!”, tună Don Costel spre camera de filmat. „Zero lei pentru spitale! Niciun ban! Au lăsat sănătatea în paragină!”
E o execuție în direct. Un scroll nervos demască complotul. Un click tăios le aruncă în față cifrele. Pe monitorul lor: secetă, sabotaj, zero barat. Pe monitorul lui Don Costel: salvarea, milioanele, lumina de la capătul tunelului.
Deodată, ușa biroului scârțâie. Din umbră se aude o voce tremurândă, cu mâinile ridicate deasupra unui dosar cu șină:
— „Nu trage, dom’ Costel! Sunt eu, Lăscărică!”
Don Costel se oprește cu degetul deasupra tastei Enter. Își dă ochelarii jos, îl măsoară din cap până-n picioare cu o privire de gheață și rostește sec, cu vocea răgușită de atâtea bugete salvate:
— „Ai noroc că s-a terminat bugetul pe trimestrul ăsta, Lăscărică. Altfel te băgam direct în Excel.”
