Un deținut de la Penitenciarul Iași a ajuns în instanță după ce a fost cazat într-o celulă de 17 metri pătrați, împreună cu alte cinci persoane, având la dispoziție doar 2,83 metri pătrați de spațiu personal. Judecătoria Iași a respins contestația formulată de conducerea penitenciarului și a menținut obligația de a propune transferul bărbatului într-o unitate care să îi asigure suprafața minimă legală de 4 metri pătrați. Administrația a invocat lipsa banilor, vechimea clădirilor și supraaglomerarea generalizată din sistemul penitenciar, însă magistrații au stabilit că problemele financiare ale statului nu pot justifica încălcarea drepturilor persoanelor private de libertate.
Șase persoane, într-o celulă de numai 17 metri pătrați
Cazul a pornit de la condițiile de cazare din Penitenciarul Iași. Acolo, șase persoane erau ținute într-un spațiu de numai 17 metri pătrați, ceea ce însemna că fiecărui deținut îi reveneau aproximativ 2,83 metri pătrați. Suprafața este sub pragul de 3 metri pătrați stabilit în jurisprudența europeană ca reper esențial în evaluarea condițiilor de detenție și mult sub norma de 4 metri pătrați prevăzută de legislația națională.
Nemulțumit de condițiile în care era obligat să locuiască, unul dintre deținuți a sesizat judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Printr-o încheiere pronunțată la 14 august 2026, acesta i-a dat dreptate și a dispus ca administrația penitenciarului să formuleze de îndată o propunere de transfer către o altă unitate din țară, unde să îi poată fi asigurat spațiul minim legal.
„Deţinutul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin care a reclamat încălcarea de către administraţia Penitenciarului Iași a dreptului la suprafaţa minima individual din camera de detenţie, Judecătorul a admis plângerea formulată de persoana private de libertate şi a obligat Penitenciarul Iași să formuleze propunere de transfer a petentului la un alt penitenciar Contestatorul Penitenciarul Iași a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iași”, se arată în dosar.
Penitenciarul a invocat lipsa banilor și supraaglomerarea din sistem
Conducerea Penitenciarului Iași nu a fost însă de acord cu această măsură și a contestat-o la Judecătoria Iași. În apărarea sa, administrația a susținut că supraaglomerarea este o problemă care afectează întregul sistem penitenciar, că nu poate refuza persoanele repartizate în unitate și că infrastructura existentă depinde de fondurile alocate de Ministerul Justiției. Reprezentanții penitenciarului au invocat inclusiv subfinanțarea cronică, vechimea clădirilor, lucrările de renovare și consolidare aflate în desfășurare, dar și demersurile periodice prin care informează Administrația Națională a Penitenciarelor despre depășirea capacității de cazare.
„În motivare, contestatorul Penitenciarul Iași a arătat, în esenţă, că la nivelul Penitenciarului au fost formulate, periodic, propuneri de transfer, astfel încât nu poate fi imputată directorului unităţii o eventuală pasivitate în acest sens, că a fost în imposibilitate obiectivă de a asigura intimatului spaţiul minim de 4 mp, că se depun eforturi pentru asigurarea drepturilor minime pentru fiecare persoană privată de libertate, că au fost demarate lucrări de consolidare şi de renovare a pavilionului de detenţie, că penitenciarul nu are nicio culpă în ceea ce priveşte baza materială pe care o deţine, că nu are posibilitatea de a decide cu privire la numărul de deţinuţi cazaţi în unitate şi că informează periodic Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu privire la gradul de ocupare al unităţii de detenţie, însă, din păcate, fenomenul supraaglomerării penitenciarelor este un fenomen naţional”, se mai arată în dosar.
Judecătorii au respins interpretarea invocată de administrație
Un alt argument al administrației a fost că norma de 4 metri pătrați, prevăzută de Ordinul ministrului Justiției nr. 2772/C/2017, ar trebui aplicată cu precădere construcțiilor noi sau spațiilor supuse unor reparații capitale, nu neapărat tuturor camerelor existente. Judecătorii nu au acceptat însă această interpretare și au arătat că obligația respectării condițiilor minime de cazare nu poate fi limitată în funcție de vechimea clădirilor sau de disponibilitatea fondurilor bugetare.
În motivarea hotărârii, instanța a analizat situația și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, făcând trimitere la cauza Muršić împotriva Croației, soluționată de Marea Cameră, precum și la cauza C-128/18 Dorobanțu a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Standardele europene prevăd că un spațiu personal mai mic de 3 metri pătrați într-o celulă colectivă generează o puternică prezumție de încălcare a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tortura și tratamentele inumane sau degradante. Această prezumție poate fi înlăturată numai în împrejurări excepționale, atunci când lipsa spațiului este temporară, ocazională și compensată prin posibilitatea unei libertăți suficiente de mișcare în afara celulei.
„Lipsa banilor nu poate fi imputată deținutului”
Magistrații au mai reținut că lipsa resurselor financiare nu poate fi pusă în sarcina deținuților și nu reprezintă o justificare pentru nerespectarea drepturilor acestora. Totodată, Legea nr. 254/2013 stabilește, prin articolul 48, obligații pentru administrația penitenciarului în situațiile în care capacitatea legală de cazare este depășită, inclusiv aceea de a solicita transferul persoanelor private de libertate.
Prin Sentința penală nr. 2350/2026, pronunțată la 30 octombrie 2026, în dosarul nr. 379/2026, Judecătoria Iași a respins contestația formulată de Penitenciarul Iași. Hotărârea este definitivă, iar conducerea unității trebuie să înainteze de îndată directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor propunerea de transfer a deținutului într-un penitenciar în care să îi poată fi asigurat spațiul legal de minimum 4 metri pătrați.
Decizia instanței readuce în atenție problema supraaglomerării din penitenciarele românești și responsabilitatea autorităților de a asigura condiții de detenție conforme cu legea.
