RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Stabilimentul muncipal dar și giudețan condus de venerabila doamnă Dobra funcționa, stimabili bibici, după o logică impecabilă, extrasă direct din manualele de parvenitism politic. Sub sceptrul ei de sinecuristă cu state vechi, spitalul devenise o fortăreață a absurdului, unde bugetele pentru calmante se transformau peste noapte în fotolii de pluș pentru biroul directorial. Doamna Dobra, onorabile, nu vizita niciodată saloanele, dar inspecta zilnic stocul de protocol. Într-o dimineață, pe holul central, s-a izbit de un pacient rătăcit, care ținea strâns în mână o cutie goală de chibrituri.
— Ce cauți dumneata liber pe coridor? l-a apostrofat directoarea, scuturându-și fusta de mătase cumpărată din fondurile de urgență. Aici avem ordine de stat, nu ne jucăm!
— Caut o fărâmă de rațiune, coană Dobro, s-a tânguit pacientul, privind fix spre tabloul uriaș al directoarei de pe perete. Mi-a zis domn’ doctor că dacă nu iau pastila albastră, ajung ministru. Și eu nu vreau, mie mi-e frică de muncă!
Doamna Dobra a pufnit disprețuitor, aranjându-și ecusonul uriaș.
— Prostii medicale! Doctorii sunt o cheltuială inutilă. Eu sunt numită de sus, de la Centru, ca să fac economii, nu medicină! Săptămâna asta am tăiat sedativele ca să cumpărăm panseluțe pentru curtea interioară. Fii patriot și rabdă!
— Curat constituțional, a murmurat omul. Dar cu elefantul roz din biroul matale ce facem?
Dialog nebun la final:
— Nu e roz, e secretarul meu executiv! Are legitimație! a tunat doamna Dobra.
— Atunci să-mi dea urgent o rețetă compensată pentru fericire!
— Imposibil! S-a epuizat stocul de logică pe trimestrul ăsta!
— Slăvită să fie sinecura! Parcă mă simt deja mai vindecat!
