Pamflet de râsu’-plânsu’, în registru caragielesc și parfum de benzină electorală
Era o dimineață de octombrie 2025. Pe cerul Moldovei, se auzea un zgomot de turbina prezidențială: venea Nicușor, Președinte al Cinstei și Reformei Continue, cu avionul personal de campanie — modelul „Promisiunea 2.0”.
Aterizarea a avut loc pe Aeroportul Internațional „Nea Romică”, inaugurat în grabă de Don Costelo, baronul de Iași, în onoarea câinelui său credincios. Pe poartă scria cu litere aurite: „Ham-ham și bine ați venit!”
Don Costelo, îmbrăcat regulamentar în costum de duminică și zâmbet de joi, l-a întâmpinat solemn pe Președinte. În jur, lacheii locali aplaudau cu entuziasm profesional.
— Bine ați venit, Excelență, în Ținutul meu de Cinste și Beton! zise Don Costelo.
— Mulțumesc, domnule Baron, răspunse Nicușor, coborând cu pasul drept al moralității. Am venit să văd ce-ați făcut din bani publici.
— Totul, dom’ președinte! Din banii publici am făcut privatul prosper!
Râsete generale. Aplauze. Ham-ham de fundal.
Au mers împreună spre sediul prefecturii, trecând printr-un coridor de bannere cu lozinci: „Integritate Locală – Marca Don Costelo!”
La o masă rotundă, s-au așezat față-n față. Pe masă: un dosar cu fundiță și o cafea rece.
— Ați venit cu integritatea la purtător? întreabă baronul.
— Da, dar e pe baterii solare, răspunde Nicușor, să nu depindem de curentul politic.
Zâmbesc amândoi ca doi oameni care știu că realitatea e doar o parodie prost jucată.
La plecare, Don Costelo îl petrece până la avion, mângâindu-l pe Nea Romică:
— Ai fost cuminte, măi băiete?
— Ham-ham, răspunse acesta, adică „Să trăiți, șefu’, totul e sub control!”
Și astfel se încheie vizita de lucru — o simfonie a aparențelor, între pistele proaspăt asfaltate și moralitatea de carton.
Poporul privește imaginea oficială și comentează cu înțelepciune digitală:
„Cât de frumos e când se întâlnesc cinstea cu experiența! Doar că, de obicei, câinele latră, dar baronul mușcă…”
