Bărbatul avea 44 de ani, era din județul Vaslui și se afla în evidența Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” din anul 2024. Înainte de transplant, acesta fusese diagnosticat cu o formă severă de cardiomiopatie dilatativă non-ischemică, apărută în urma unei miocardite.
Un transplant considerat de la început extrem de riscant
Primul transplant de cord realizat la Iași, pe 11 iulie, a fost considerat un caz cu un grad foarte ridicat de risc, din cauza stării critice atât a pacientului, cât și a inimii disponibile pentru transplant.
Bărbatul suferea de cardiomiopatie dilatativă și ajunsese într-un stadiu avansat al insuficienței cardiace. Era încadrat în clasa IV NYHA și se afla în șoc cardiogen, iar funcționarea grav afectată a inimii începuse să provoace probleme și altor organe, inclusiv ficatului și rinichilor.
În perioada de dinaintea intervenției, pacientul a trecut prin episoade repetate de tahicardie și fibrilație ventriculară, cunoscute drept „furtuni electrice”. Pentru acestea a fost supus unor proceduri de ablație și avea implantat un defibrilator cardiac.
Unul dintre episoade s-a încheiat cu un stop cardiac. Pacientul a fost resuscitat, intubat și ventilat mecanic timp de mai multe zile.
Potrivit prof. dr. Grigore Tinică, fără transplant, medicii estimau că pacientul nu ar mai fi supraviețuit până la sfârșitul lunii.
Și inima donată era considerată „la limită”
Riscul intervenției a fost amplificat și de starea inimii disponibile pentru transplant, conform Ziarului de Iași.
Donatorul era un tânăr care suferise un stop cardiac în timp ce se antrena într-o sală de sport. A fost resuscitat, însă primele investigații au arătat o fracție de ejecție de aproximativ 10%, ceea ce însemna că inima avea o capacitate extrem de redusă de pompare.
În mod obișnuit, o asemenea valoare ar fi putut determina multe centre de transplant să refuze utilizarea organului.
La Spitalul de Neurochirurgie din Iași, însă, funcția cardiacă a donatorului s-a îmbunătățit spectaculos în urma tratamentului, fracția de ejecție ajungând la aproximativ 50%. În aceste condiții, echipa medicală a decis că inima putea fi utilizată pentru transplant.
Medicii au ajuns astfel în situația de a transplanta o inimă care trecuse printr-un episod critic într-un organism extrem de fragil, aflat deja în șoc cardiogen și cu afectarea mai multor organe.
Prof. dr. Grigore Tinică a descris situația drept întâlnirea dintre „un pacient marginal și un donator marginal”.
Transplantul din 11 iulie a reprezentat o premieră pentru Iași și pentru Institutul de Boli Cardiovasculare, fiind prima intervenție de acest tip realizată în oraș. Decesul pacientului survine la aproximativ o lună de la intervenție.
