RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Marea bătălie culturală a epocii s-a încheiat la Opera Națională Română din Iași! După patru ani de chinuială, onorabile, suspine și interimat, ministerul a născut, în sfârșit, un manager cu acte în regulă. Să curgă șampania ieftină! Tenorul Andrei Fermeșanu a dat lovitura vieții și a câștigat concursul cu o medie astronomică, demnă de olimpiada geniilor neînțelese: un zdrobitor 8,06!
Fanii muzicii de înaltă calitate sunt în delir, bibicilor. După ce că instituția s-a târât ani de zile prin proceduri eșuate, salvarea vine de la un spectaculos opt și-un pic. Contracandidatul său, violonistul Morel Marius Negru, a fost și mai aproape de perfecțiune, obținând un istoric 7,30. Practic, un duel de titani ai notei de trecere, stimabile. Fermeșanu o fi el maestru la acute și do-uri de piept, dar la management a cântat direct pe foaia de examen partitura „lasă că merge și așa”. În sfârșit, avem stabilitate mediocră cu patalama!
*
Dialogul Mediocrilor (În culise, printre decoruri prăfuite)
Morel (acordându-și vioara fals): Băi Andrei, m-ai spart, ești geniu! 8,06? Păi eu cu 7,30-ul meu ziceam că luăm amândoi bursa de ajutor social.
Andrei (făcând vocalize de manager): Dooo-re-mi-fa-sol-vabilitate! Lasă, măi Morel, important e că am bătut pragul psihologic. Eu sunt manager de nota opt, da? Am prestigiu!
Morel: Ce prestigiu, frate? La școală, cu optzeci luai bătaie de la tata. Tu conduci o Operă acum!
Andrei: Ei, lasă! Patru ani m-am antrenat ca interimar pentru nota asta. Managementul e ca tenoratul: dacă nu poți să urci sus, măcar țipă tare ca să pari important!
No comment, bibicilor, cum ar fi zis-o Nenea Iancu. No comment!
