RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
A fost odată ca niciodată, onorabile, prin coclaurile de pe lângă Iași, un mare „investitor” de geniu, pe nume Ionică Zapodeanu. Cu o școală atât de sumară încât trenul de marfă părea academic pe lângă el, Ionică a compensat lipsa diplomelor cu un tupeu carpatin de proporții cosmice. Rețeta succesului său imobiliar? Simplă și hrănitoare: mămăligă caldă la schimb cu mii de hectare de pământ roditor. Păcăleai un moșneag, vrăjeai o bunicuță cu un ceaun aburind și pac! – deveneai mare latifundiar, învârtind retrocedările exact așa cum învârtea bunica mălaiul în tuci.
După ce a strâns o avere de nabab, dar și o condamnare penală în palmares, Don’ Ionică s-a gândit că banul cere și o spălare rapidă de păcate. Așa că a bătut la porțile cerului, direct la biserica catolică din sat, să facă o donație de mare mecena. A intrat țanțos și a trântit în mijlocul naosului un covor adus de acasă. Problema? Obiectul era tăiat parcă la metraj de criză și se oprea brusc la jumătatea drumului spre altar.
Parohul, om cu scaun la cap, s-a uitat lung la petic, apoi la milionar:
— Băi, nea Zapodeanu… pune, tată, și tu un covor întreg, că ne facem de râs!
— Părinte, fii înțelegător! A rânjit magnatul, cu gândul la miile de hectare furate. Să mai pună și biserica niște bani, să completeze restul!
Văzând că nici la biserică nu-i merge cu jumătăți de măsură, Ionică și-a strâns catrafesele, a vândut vila din Sărărie și a fugit definitiv în Spania. Să vedem acum pe câți spanioli îi mai prostește, stimabile, cu mămăligă la ceaun pentru o parcelă pe Costa del Sol!
