Grigore Bota, considerat cel mai feroce criminal în serie din România, vrea să fie liber, după ce și-a petrecut ultimii 23 de ani în penitenciar. Magistrații Judecătoriei Baia Mare au analizat comportamentul condamnatului în toți anii de detenție executați până acum și au considerat că Grigore Bota este în continuare un pericol pentru societate. Deținutul ”nu are suficiente resorturi interioare pentru a înțelege gravitatea conduitei sale şi riscurile la care se supune”, a motivat instanța decizia de a nu-l lăsa liber pe criminalul în serie.
Grigore Bota era în anii ’90 un patiser anonim din Baia Mare, abia scăpat de prigoana la care erau supuși homosexualii înainte de 1989. Cu toate că era căsătorit de fațadă, de 15 ani, în cazierul său judiciar era menționat faptul că făcuse închisoare în perioada 1986-1987, pentru ”relații sexuale nefirești” cu o persoană de același sex.
După Revoluție, Bota început să frecventeze malurile râului Săsar și străzile din zonă gării, unde căuta bărbați fără adăpost, majoritatea crescuți în casele de copii și care, din nevoie de bani sau chiar din plăcere, ar putea accepta să întrețină cu el relații sexuale.
Din motive pe care fostul patiser nu le-a explicat niciodată, atunci când punea ochii pe cineva, nu accepta, sub nicio formă, să fie refuzat. Când avansurile sale nu erau acceptate de bărbații pe care-i aborda, lua o piatră și le zdrobea craniul.
În anul 2000, anchetatorii au probat trei omoruri comise de el, însă pe malul râului Săsar s-au descoperit alte opt cadavre, dintre care unele descompuse complet. Toate trupurile aparțineau unor persoane fără adăpost și suferiseră traumatisme grave la cap, exact ca și cele trei victime care i-au fost atribuite lui Bota, cu probe științifice.
În vara anului 2000, Grigore Bota a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru trei omoruri, însă polițiștii și procurorii care l-au anchetat sunt convinși și astăzi că fostul patiser a comis toate cele 11 crime. Cu toate că au încercat, în fel și chip, să-l facă să recunoască, acesta a negat în permanență și a spus că este victima unei erori judiciare.
După ce a executat 20 de ani de închisoare, Bota a cerut, pentru prima oară, să fie liberat condiționat. Magistrații i-au dat, de trei ori la rând, câte un an de amânare.
Ultima solicitare, cea de-a patra, s-a judecat, anul acesta, în 20 aprilie, la Judecătoria Baia Mare, dar magistrații i-au respins din nou cererea și au considerat că acesta poate face o nouă solicitare în toamnă, pe 27 septembrie.
Judecătorii au arătat, în motivarea respingerii cererii de liberare condiționată a criminalului în serie, că în cei 23 de ani de închisoare, Grigore Bota nu a demonstrat că este pregătit să revină în societate și constituie, încă, un pericol public.
Criminalul în serie speră însă că poate fi liber chiar din luna mai, așteptând ca decizia Judecătoriei Baia Mare să fie schimbată de Tribunalul Maramureș. Grigore Bote va ajunge din nou în instanță, pe 18 mai, când va fi analizată contestația lui la decizia de respingere a liberării condiționate.
Grigore Bota a avut prea puține recompense
În acest sens, instanța a arătat că, deși a stat după gratii 23 de ani, acesta a acumulat numai 17 recompense și o sancțiune disciplinară. Fără drept de muncă, după ce a fost declarat inapt medical, Bota ar fi obținut cele 17 recompense după ce ar fi participat la „activități socio-educative”. Surse din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) au spus, pentru Gândul, că deținutul a participat la slujbele religioase de la biserica închisorii și la diferite cursuri și concursuri organizate pentru condamnați.
„Analizând conduita petentului pe durata executării pedepsei, instanţa constată că a fost sancţionat disciplinar o dată şi are doar 17 recompense raportat la data încarcerării, respectiv 18.09.2000. (…)
Prin urmare, parcursul celui condamnat, pe durata executării pedepsei, trebuie să fie ireproșabil, ceea ce nu a fost cazul în speța de faţă, deoarece chiar dacă evoluția petentului pe parcursul executării pedepsei a fost preponderent bună, totuși au existat şi sincope, cum ar fi comiterea unei abateri disciplinare.
Astfel, conduita oscilantă în raport cu normele mediului carceral, coroborată cu gravitatea faptei pentru care a fost condamnat, îndreptățește instanţa să constate că persoana condamnată nu are suficiente resorturi interioare pentru a înțelege gravitatea conduitei sale şi riscurile la care se supune, impunându-se executarea în continuare a pedepsei în regim de detenție, măsură care ar fi de natură să preîntâmpine conduite similare şi să nu conducă la ideea că se pot repeta, întrucât măsurile de constrângere sunt unele neglijabile”, a motivat instanța.
