Comunitatea evreiască își recuperează pas cu pas fostele proprietăți ieșene, confiscate în perioada comunistă. Fundația „Caritatea” care reprezintă interesele imobiliare ale Federației Comunităților Evreiești a reușit să-i convingă pe magistrații Curții de Apel să-i dubleze despăgubirile acordate pentru terenul fostei școli evreiești din zona Bucegi.
Școala primară israelită de băieți «Junimea» nr. 1 a fost înființată în 1860, pe actuala stradă Sărărie. A fost demolată în 1910, dar a fost reconstruită un an mai târziu, pe terenul donat de Moritz Wachtel epitropiei Spitalului Israelit. Noua școală a purtat numele donatorilor, Gimnaziul „Moritz și Betty Wachtel”. Nu a funcționat strict ca școală evreiască, fiind deschisă și elevilor români și oferind un curs comercial intercalat cu programa gimnazială. Școala a fost confiscată în 1948 în baza unui decret ce trecea în proprietatea statului toate bunurile bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor ce serveau pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ. A fost ulterior demolată, în locul ei fiind construit sediul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare.
După anul 2003, Fundația „Caritatea” a demarat procedurile de reîntregire a patrimoniului Comunității Evreiești ieșene, solicitând și retrocedarea terenului ocupat de fosta școală. Cum retrocedarea fizică nu mai era posibilă, a fost propusă acordarea de despăgubiri. Solicitarea a fost aprobată, decizia de despăgubire bazându-se pe un proces-verbal din 1932 al Ministerului Instrucțiunii în care era indicată o curte a școlii în suprafață de 678 mp. Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare a imobilelor ce au aparținut cultelor religioase a fost contestată însă de fundație. Procesul-verbal din 1932 făcea referire doar la curtea școlii, nu și la terenul ocupat de clădirea școlii. Prima școală israelită ocupa, cu tot cu curte, o suprafață de 1.522 mp. O parte fusese expropriată în perioada interbelică, când strada Sărărie fusese reconfigurată, dar suprafața rămasă depășea 1.100 mp, conform zdi.
Cazul a ajuns spre judecată la Curtea de Apel. În 2020, instanța a respins pretențiile Fundației „Caritatea”, ca neîntemeiate. Recursul declarat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis, curtea supremă dispunând rejudecarea dosarului. Cum Decretul 176/1948 prin care fusese confiscat imobilul nu menționa și suprafața terenului ocupat de acesta, magistrații au trebuit să reconstituie starea de fapt în baza actelor depuse la dosar. Era evident că imobilul și curtea sa depășeau cu mult cei 678 mp pentru care se stabiliseră despăgubiri.
„Suprafaţă iniţială a imobilului nu poate fi determinată dar, vecinătăţile sunt aceleaşi şi evoluţia ulterioară a imobilului pot fi uşor urmărite, din coroborarea planşelor de la dosar, chiar şi de către un nespecialist. Astfel, imobilul a fost mărginit de strada Sărărie, strada Curelari (formând ambele un unghi «V»), terenul bisericii Curelari – aproximativ est şi imobilul vechi «cantină» la sud. În aceleaşi timp, analizând planşele individualizate cu ocazia prezentării situaţiei de fapt se constată că, în urma sistematizării, imobilul teren liber este vizibil mai mare decât partea ocupată de Şcoala Nouă cu aproximativ 50%. Nu există date că după al doilea război mondial terenul ar fi suferit modificări semnificative”, au rezumat judecătorii.
Coroborând suprafața inițială donată de soții Wachtel cu datele cunoscute referitoare la sistematizarea zonei, magistrații Curții de Apel au concluzionat că Fundația „Caritatea” este îndreptățită la primirea de despăgubiri pentru o suprafață de 1.144 mp. Soluția instanței nu este definitivă, ea putând fi atacată cu recurs.
