”Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patimile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă întreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâtva de patimi, dar…de dragoste mai ales.” (Nichita Stănescu)
Din păcate, colegul, prietenul, profesorul, dirigintele, tatăl, bunicul, OMUL Timu Constantin, ne-a părăsit astăzi fulgerător, lăsându-ne în inimi și în amintiri bunătatea, jovialitatea, prietenia, omenia, respectul, fericirea și tristețea.
Respectul pentru tot ce a sădit în sufletele copiilor, respectul pentru tot ceea ce a făcut pentru liceul nostru, ca profesor, director, coleg.
Vă mulțumim, om drag și frumos, pentru lecțiile de onestitate, pentru curajul de a acționa, pentru lumina pe care ați insuflat-o în inimile noastre. Vă mulțumim cu respect pentru omul, prietenul, profesorul care ați fost!
Dumnezeu să vă ierte!
