De ani de zile, pe mesele polițiștilor stau dosarele nesoluționate ale aproximativ 100 de persoane date dispărute. Familiile și-au pierdut speranța și spun că au făcut zeci de drumuri la poliție, însă aceștia i-au liniștit doar cu vorbe, să meargă acasă că vor fi contactate imediat ce au noutăți. Astfel, pentru unii, au trecut și ani de zile de așteptare. În zadar.
“În prezent, la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Iași sunt efectuate căutări pentru depistarea a 99 de persoane dispărute din anul 1999 până în prezent. Dintre acestea, 27 sunt persoane minore, iar 72 sunt persoane majore. În majoritatea disparițiilor sunt plecări voluntare, nu avem situații de dispariție alarmante. Unul dintre cele mai vechi cazuri, am înțeles de la colegii mei, este al unui bărbat de 45 de ani din Voinești, este vorba de luna ianuarie 1999 când am fost informați de familia acestuia că a plecat la muncă în Turcia, iar după aproximativ o lună ar fi intrerupt legătura cu familia. Cât despre minori, cel mai vechi caz este din octombrie 2018, însă colegii mei au informații și se fac căutări în continuare pentru toate cazurile”, a declarat agent de poliție Ioana Laura Bâlea, Inspectoratul Județean Iași.
Două dintr-o lovitură
La doar câteva zile de la cazul de la Caracal, în judeţul Iaşi au dispărut dintr-un foc două tinere. Din fericire, una dintre tinere a fost găsită, este vorba despre Carmen Ciofu de 14 ani din comuna Belceşti, însă Alecsandra Ioviţă de 15 ani, din comuna Holboca, nu a fost încă găsită.
Alecsandra Ioviță, de 15 ani, a plecat de acasă și nu a revenit. Aceasta are o înălțime de 1,65 m, greutatea de 43 de kilograme, păr lung negru, ochi căprui. În momentul dispariţiei, minora era îmbrăcată cu un tricou negru și blugi negri, fiind încălțată cu pantofi sport negri cu talpă albă.
Persoanele care pot oferi informaţii care să ajute la depistarea fetei sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic de urgenţă 112.
Un sistem neputincios
Cu toţii o recunosc. Nu te poţi baza pe sistem. În cazul în care dispare un membru al familiei trebuie să te încrezi în tine şi în serviciile particulare, susţin unii avocaţi. De-a lungul timpului, chiar dacă societatea a evoluat, volumul de muncă al oamenilor legii a crescut. Avocaţii vorbesc despre faptul că poliţiştii nu au timp să se concentreze la un singur caz.
„Eu am lucrat foarte mult cu detectivi particulari. Cred că am fost unul dintre primii avocați din Iași care am introdus în procedurile judiciare în penal rapoartele detectivilor particulari ca și probă. Justiția aceasta privată care trebuie neapărat instituită și promovată ne poate ajuta să soluționăm cât mai repede multe dintre cazuri. Însă marele impediment și problemă a legislației este că atunci când este o anchetă oficială pe rol detectivul nu are voie, el este la limita legii. O altă chestiune pe care am învățat-o în teoria criminalisticii și în toată experiența mea de 24 de ani de avocatură în dreptul penal că întotdeauna trebuie să iei în cerc, de la cel mai apropiat până la cel mai îndepărtat.
Întotdeauna criminalul se duce în cercul cel mai apropiat. În realitatea, justiția nu are niște capacități, niște forțe, nu are putere, nu are oameni, nu poate să aloce unui caz un efectiv de oameni. Nu se alocă suficiente fonduri pentru logistică. Nu se iau nici măcar plângerile în serios. Te cheamă abia după două luni de zile. De exemplu eu am o clientă pentru care fac plângeri de câteva luni și încă nu avem niciun răspuns. Totul pleacă de la fonduri. De multe ori deschid demonstrativ acele dulapuri ale lor și spun să ne uităm câte dosare au. Dacă unui polițist i se dau 100 de dosare și norma lui este de opt ore, cum poate acest om să se descurce singur? Pe un dosar trebuie să lucreze o echipă. În plus ne lipsesc specialiștii. Câți criminaliști avem cu 20 de ani de experiență?”, a explicat avocata Gianina Poroșnicu.
“Trebuie schimbate procedurile”
În timp ce o familie întâmpină o astfel de tragedie, statul trebuie să aibă în vedere şi ocrotirea acesteia. Membrii familiei nu trebuie să fie trimişi acasă sau puşi în aşteptare, aceştia trebuie să aibă acces la informaţii şi le trebuie oferită consultanţă.
“În procedura unei persoane dispărute nu ai control. Sigur că este o procedură oficială, dar mai mult administrativă. Nu o să vină să îți spună ce a făcut cu exactitate pentru a fi găsit. Aici trebuie schimbat foarte mult protocolul și spus clar că s-a inițiat o astfel de procedură raportat direct la familie sau reprezentantul familiei. Sistemul nu funcționează, câți sunt găsiți? Trebuie schimbate procedurile, familia să aibă acces. E un procent care ne dă de gândit și ar trebui să încercăm să facem ceva la nivel de familie, să stabilim câteva reguli. Cel mai bine ar fi în familie să stabilim o relație de încredere cu copiii, prin monitorizare chiar și prin intermediul telefonului. Grijile adevărate sunt atunci când îți faci niște calcule singur și îți împarți timpul de așa natură încât să fii aproape de copilul tău. La minori astfel s-ar putea împiedica dispariția acestora. Disparițiile țin de celula societății de familie, de felul cum se organizează. Orice lege ar fi, nu știi dacă ar putea să facă o schimbare profundă în sânul familiei. Schimbarea în sânul familiei se face pe termen lung, în timp și nu prin măsuri legislative. Mai eficiente ar putea să fie niște politici speciale, în care să se facă foarte populare cu specialiști în domeniu sub forma unor cursuri pentru relația părinte copil”, a explicat psihologul Mircea Popovici.
Sindromul “lenea socială”
Culmea, oamenii reacționează doar când se întâmplă câte o tragedie. Chiar şi atunci sunt persoane care nu fac nimic. Specialiștii ne sfătuiesc să acționăm de fiecare dată când avem şi cea mai mică suspiciune cu privire la o persoană.
“În psihologie este bine cunoscut un experiment legat de lenea socială. Atunci când se întâmplă un eveniment și asistă foarte multe persoane la acel eveniment, cum ar fi un eveniment public. De exemplu o persoană înjunghiată public. Fiecare dintre cei care privesc așteaptă ca celălalt să facă ceva, să sune la poliție, să intervină, să salveze persoana. Se pierde un timp foarte, foarte valoros când persoana ar putea fi salvată. Uneori se întârzie foarte, foarte mult, iar alte ori nu se face nimic până persoana nu își pierde viața. Sindromul lenii sociale funcționează la modul că el așteaptă ca cineva să facă ceva, un lucru comun, fiind comod. Noi, cetățenii, ar trebui să facem lucrurile care ne vin în minte instictiv. În momentul în care vedem ceva să punem mâna să sunăm, să nu așteptăm să vedem dacă altcineva face lucrul ăsta în locul nostru. În momentul în care vedem un personaj dubios, fie că ne este vecin, fie că ne este prieten, în momentul în care ne stârnește un sentiment care ne strânge inima ar fi bine să anunțăm autoritățile”, a mai spus psihologul Mircea Popovici.
Criminalul Larisei, eliberat
Crima de la Iaşi din 2005, mai exact cazul Larisa, care a şocat întreaga ţară, pare a fi soluţionat. Criminalul a făcut mai puţin de jumătate din pedeapsă și a fost eliberat.
În 2005, o fetiţă de doar opt ani a fost batjocorită şi omorâtă cu o rară cruzime. În timp ce pe fetită nu a reuşit să o salveze nimeni, criminalul a fost salvat de o conjunctură legislativă favorabilă. Mai mult decât atât, în timp ce autorităţile căutau criminalul, două persoane, printre care şi tatăl fetiţei s-au sinucis. Atunci, cazul Larisei Chelaru a reuşit să schimbe legislaţia din România cu privire la căutările copiilor care sunt daţi dispăruţi. La acel moment, conducerea Poliţiei Iaşi a fost demisă. Criminalul Robert Ciobanu a fost eliberat în 2014, după schimbarea Codului Penal.
