RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Curat murdar, coane Fănică! În dulcele târg al Ieșilor, progresul a lovit mai rău ca tramvaiul la Cotnari. Pe o uliță abia cârpită, stăpânirea a înfipt peste noapte două table de tinichea: Parcare cu plată! Trimite SMS! Nici urmă de parcometru care să-ți scuipe un carton ștampilat. Doar tabla, cerul și telefonul dumitale.
Biata lume, cu frica legii, scoate mobilul, dă mesajul și primește îndată confirmarea: „Ați achitat taxa!” Cetățeanul își vede de treabă, liniștit că e în regulă.
Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la stăpânire! Pe trotuar apar doi reprezentanți ai ordinii locale, școliți la vechea școală a vigilenței de carton. Privesc mașina, se uită la parbriz, apoi unul la altul.
— Lipsește! zice unul.
— Lipsește cu desăvârșire! confirmă celălalt. Nu-i tichetul la vedere!
Și, pac!, amenda sub ștergător. Când se întoarce omul și vede hârtia, aleargă după dregători fluturând telefonul:
— Domnilor, am plătit! Uitați SMS-ul! N-aveți parcometru pe toată strada, de unde să scot carton?
— Nu ne privește pe noi filozofia, cetățene! Dovada se expune pe bord!
— Păi și ce să fac, stimabile? Să-mi las telefonul în geam, cu ecranul aprins pe mesaj?!
Dar ce să le ceri subalternilor, când însăși mintea luminată din fruntea oștirii locale, conu’ Zamă Firescu — vechi lup de miliție, călit în vremurile când orice problemă se rezolva cu ștampila — pare să fi decretat că tehnologia e bună, dar hârtia e sfântă. Digitalizare să fie, dar s-o vedem noi în geam, să nu ne obosim cu verificatul în baza de date!
Așa că, onorabili ieșeni, după ce dați SMS, fugiți la o tipografie, printați mesajul și lipiți-l pe parbriz. Altfel, vă treziți amendați într-un oraș unde tehnologia e în secolul XXI, iar mintea unora a rămas parcată în secolul trecut!
