Marian Godină și-a anunțat demisia din Poliție. El și-a argumentat decizia prin prisma noilor proiecte în care vrea să se implice: „Eu știu că vreau să scriu, știu că vreau să construiesc lucruri, să mă implic în proiecte pe care le pot duce și care pot face mult bine în jurul meu”, spune Godină. În urmă cu câteva zile Godină vorbea despre un ONG care cerea explicații cu privire la veniturile sale financiare din activitățile sale secundare.
Decizia
Se împlinesc anul ăsta douăzeci de ani de când am absolvit Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina. Până la pensie mai am vreo 14 ani.
În acești douăzeci de ani, datorită profesiei de polițist, am trăit experiențe cât pentru zece vieți.
Profesia asta mi-a dăruit enorm: m-a format ca om și mi-a oferit trăiri care au ajuns apoi în cărțile mele, în poveștile mele și, într-un fel sau altul, în omul care sunt azi.
Sunt recunoscător pentru colegii mei, pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru intervențiile de la care m-am întors sănătos și întreg, pentru nopțile nedormite, pentru zilele bune și pentru cele grele.
Sunt recunoscător și pentru lucrurile care m-au enervat, m-au dezamăgit sau m-au revoltat.
Toate sunt parte din povestea vieții mele.
Am devenit apoi tată, iar misiunile cu adrenalină nu prea îmi mai lipseau, am început să iubesc liniștea mai mult. Nu mai simțeam nevoie de misiuni periculoase, eram mulțumit și cu o misiunea seacă, fără suspans, terminată cu bine.
Am început să am nevoie mai mare de timp de petrecut cu familia. Dacă în tinerețe mă ofeream voluntar să lucrez de Crăciun, iată că acum calculam cu oarecare teamă turele și mă rugam să fiu liber.
A rămâne polițist înseamnă pentru mine siguranță, stabilitate, un venit lunar sigur și o pensie pe care o voi lua peste 14 ani, astfel că alegerea de a rămâne polițist este una rațională.
Doar că viața nu e întotdeauna despre alegerea cea mai sigură.
Uneori e și despre curajul de a recunoaște că un capitol, oricât de important și de frumos ar fi fost, trebuie să se termine pentru ca altul să poată începe.
Eu știu că vreau să scriu, știu că vreau să construiesc lucruri, să mă implic în proiecte pe care le pot duce și care pot face mult bine în jurul meu.
Mi-a luat mult timp să decid, am întrebat în stânga și în dreapta până mi-am dat seama că decizia asta e doar a mea.
După aproape două decenii de purtat uniforma, astăzi mi-am depus demisia din Poliția Română, iar acum, la cald, sunt cuprins de o senzație incredibilă de libertate și fericire.
Pentru mine, de azi, începe un drum nou, un drum cu prioritate, dar în adâncul sufletului meu voi rămâne mereu polițist”, a spus Godină, pe Facebook.
Godină, reclamat pentru veniturile sale
Marian Godină menționa recent că a fost reclamat de un ONG pentru veniturile sale.
„Astăzi am fost la Serviciul Rutier Brașov, unde am dat o declarație cu privire la o reclamație depusă împotriva mea de un ONG.
Printre altele, au solicitat să fie sesizat Parchetul pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 din Codul penal – „Rele tratamente aplicate minorului” – și să fiu sancționat contravențional pentru că mi-aș fi transportat cele două fetițe pe bicicletă în dispozitive neomologate.
Concluzia lor se bazează pe o fotografie postată chiar de mine pe Facebook.
Ca să înțelegeți despre ce infracțiune vorbim, art. 197 din Codul penal spune așa:
„Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
La partea asta nici nu prea am ce comenta. Mi se pare suficient să citești textul infracțiunii și să te uiți la fotografia care i-a determinat să solicite sesizarea Parchetului.
În ceea ce privește presupusa contravenție, după 11 ani în care am lucrat la Rutieră, știu foarte bine cum se constată și se sancționează contravențiile rutiere. Și în niciun caz nu e posibil așa, după o poză. Polițiștii rutieri pot constata contravenții cu propriile simțuri sau cu mijloace tehnice omologate, cu mici excepții. Așadar nu e posibil legal să fiu sancționat.
Mai mult, dacă aș fi vrut să caut portițe, aș fi putut spune foarte simplu: „Am pus copiii pe bicicletă doar pentru fotografie, nu am circulat cu ele.”
Numai că nu am spus asta.
Pentru că nu sunt vreun golănaș care, atunci când este întrebat despre propriile fapte, începe să inventeze explicații doar ca să scape.
Da, circul cu fetele pe bicicletă așa. Le place enorm și mie îmi place să le plimb. Eu consider că nu încalc legea.
Dacă un polițist rutier mă va opri și va considera că săvârșesc o contravenție, voi fi foarte curios să văd încadrarea juridică. Iar dacă va avea dreptate, voi plăti amenda.
Până atunci, rămân cu experiența inedită de a fi mers la Poliția Rutieră pentru a da declarații după ce un ONG a privit o fotografie cu mine și copiii mei pe bicicletă și s-a gândit la „rele tratamente aplicate minorului”.
PS: Este același ONG care m-a reclamat în mai multe locuri în legătură cu veniturile mele. Nu îi dau numele pentru că nu vreau să-i fac reclamă.
PPS: ONG-ul respectiv solicită donații de la oameni pentru ceea ce numește „investigații””, spunea Godină în urmă cu câteva zile.
