RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
(mică schiță după moravuri administrative de provincie)
În dulcele târg al muncipiului giudețan, mare vâlvă, mare! La Spitalul „Sfânta Parascheva”, unde bolnavul vine cu febră și pleacă amețit de hârțoage, s-a abătut deunăzi însăși Curtea de Conturi, ca o mătușă vigilentă care caută lingurițele de argint după petrecere. Managerul, doctor subțire și roșu de emoție, foarte ocupat, primește auditorii cu aer grav: „Avem ordine desăvârșită, monșer! Totul e sub control!”
Dar controlul, pesemne, era plecat în concediu medical. Cercetând catastifele, auditorii găsiră datorii care nu existau decât atunci când trebuiau plătite. Până atunci, nimic! Ca rudele sărace la moștenire: nu le vede nimeni până nu apare notarul.
— Cum adică? întreabă un auditor.
— Ei, figurat vorbind… datoriile erau mai mult morale!
Mai încolo, sporurile de gardă curgeau voinicește, aprobate nu trimestrial, cum zice pravilă, ci „la grămadă”, o dată pe an, ca murăturile pentru iarnă. „Simplificăm birocrația! explică un director adjunct, foarte mândru.” Iar inventarul patrimoniului fusese făcut atât de „temeinic”, încât nimeni nu mai știa precis dacă lipsurile erau lipsuri sau doar bunuri cu spirit de aventură. La cancelarie, o doamnă contabilă oftează: — Noi avem evidență clară, numai că realitatea nu cooperează…
Între timp, spitalul merge înainte cu sute de posturi vacante. Doctorii aleargă ca la maraton, asistentele fac trei ture într-una, iar administrația completează proceduri inexistente cu un entuziasm aproape artistic. La urmă, Curtea lasă o scrisoare groasă cât o rețetă compensată și pleacă solemn.
Iar în curte, un cetățean filozofează cu mâinile la spate: „Ei, monșer… la noi și microbii stau după procedură! Numai procedura lipsește…”
