La mai bine de un deceniu de la o promisiune notarială care ar fi trebuit să se transforme, firesc, în proprietate, justiția ieșeană pare să fi ales să privească strict hârtiile, nu și contextul. Cuplul Sandu – Pușcașu, acuzat de înșelăciuni imobiliare de milioane de euro scapă, pentru moment, de singura măsură care ar fi putut opri „evaporarea” unor terenuri disputate, în timp ce reclamanții care susțin că au plătit integral , rămân cu banii dați, fără bunuri și fără protecție juridică efectivă. Respingerea ordonanței președințiale, indică o justiție oarbă care ignoră semnale evidente: promisiuni neonorate, imobile mutate dintr-o mână în alta și un trecut penal care ar fi trebuit să cântărească mai greu.
La peste zece ani de la semnarea unei promisiuni bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare, reclamanții Curca Alin Eugen, Bernic Camelia(decedată) și avocatul Bucur Bernic Alexandru Ionuț susțin că au achitat integral prețul unor imobile situate în mai multe județe din România — de la Iași (zona Copou) până la Constanța, fără a deveni vreodată proprietari în acte.
Documentul-cheie, autentificat în 2015, prevedea explicit obligația promitentei-vânzătoare Monica Mihaela Pușcașu, de a încheia contractele finale și de a permite intabularea proprietăților. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi. Mai mult, reclamanții afirmă că, între timp, imobilele ar fi fost înstrăinate, fragmentate sau pregătite pentru cesiuni către terți, ceea ce ar face imposibilă executarea în natură a contractului.
Ordonanța președințială, ultima barieră înainte de „dispariția” terenurilor
În fața acestui risc, reclamanții au cerut instanței o ordonanță președințială — o măsură provizorie menită să blocheze orice înstrăinare până la finalizarea unui litigiu arbitral aflat deja în curs.
Solicitările acestora au făcut referire la interzicerea vânzării sau cesiunii imobilelor, blocarea autentificării actelor notariale, notarea interdicției în cartea funciară, suspendarea oricăror operațiuni de parcelare sau grevare și aplicarea măsurii fără citarea părților, din cauza „pericolului iminent”. În limbaj simplu, înghețarea proprietăților până când se decide cine are dreptul real asupra lor.
Deși judecătorul a recunoscut existența promisiunii autentice și a analizat cadrul legal aplicabil, cererea a fost respinsă integral. Motivul central a fost acela că reclamanții nu au reușit să dovedească urgența.
Instanța a considerat că nu există acte notariale care să demonstreze vânzări recente, nu au fost prezentate dovezi concrete privind divizări sau transferuri succesive, iar simpla lipsă de răspuns la notificări nu poate fi echivalată cu intenția de fraudare. Cu alte cuvinte, fără dovadă scrisă a unei înstrăinări iminente, pericolul nu este suficient de „actual” pentru a justifica o măsură excepțională.
Trecutul penal al promitentei-vânzătoare, un detaliu ignorat
Ceea ce sentința nu analizează este contextul penal în care apare numele Monicăi Mihaela Pușcașu. În noiembrie 2021, aceasta a fost implicată într-un dosar DIICOT de înșelăciuni imobiliare cu un prejudiciu estimat la aproximativ 2,5 milioane de euro, dosar în care Cătălin Sandu, concubinul ei, este considerat de procurori „capul rețelei”.
În același dosar au fost vizați avocatul Alexandru Bernic(decedat) și notarul Ionuț Răzvan Costin. Deși Monica Pușcașu beneficiază, ca orice persoană, de prezumția de nevinovăție, istoricul judiciar ridică întrebări legitime despre riscul real de repetare a unor practici imobiliare dubioase.
Pentru reclamanți, refuzul ordonanței înseamnă că bunurile pot continua să circule, terții „de bună-credință” pot deveni scut juridic, iar executarea în natură a contractului riscă să devină iluzorie.
Sentința poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile. În paralel, litigiul arbitral privind executarea promisiunii de vânzare continuă. Rămâne de văzut dacă va mai exista ceva de executat atunci când se va da soluția pe fond.
