Într-un salon de la Spitalul „Parhon”, un preot din Moldova își spune povestea cu o liniște care emoționează. După ani de dializă și încercări repetate de compatibilitate, a primit în sfârșit șansa unui transplant de la o persoana aflata in moarte cerebrala. O poveste despre răbdare, credință și lupta discretă pentru a rămâne în viață.
Acest om și-a purtat suferința cu credință și răbdare. Alexandru Oleineac, preot originar din Republica Moldova, a trecut ani la rând prin lupta cu boala, fără să își piardă nădejdea. Făcea dializă de trei ori pe săptămână, iar chemările pentru testarea compatibilității cu un donator s-au repetat de patru ori, ca un drum al încercării.
Alexandru Oleineac, Pacient: „A venit vremea cand am ajuns la domnul profesor Covic si cu stiinta, care vine tot de la Dumnezeu si cu ajutorul lui, cu dragostea lui fata de pacienti, de bolnavi, m-a ajutat cat m-a ajutat. Am stat in spital. Am incercat tratamentul medicamentos si mi-a spus ca parinte iata ca daca vre sa mergem mai departe e nevoie de dializa. Atunci am stat la spital si dupa m-am programat pentru transplant. Si in acest fel am ajuns pe acest pat ca Domnul sa ma ridice cu ajutorul medicinei. Medicina tot de la Dumnezeu este. Sfantul Nicolae chiar si spune: ‘Duceti-va si tratati-va ca sa nu lepezi crucea vietii tale!”
Anii grei l-au învățat răbdarea și i-au întărit credința. Spune că, fiecare om poate dărui viață altcuiva, iar gestul acesta este, poate, cea mai mare formă de iubire.
Alexandru Oleineac, Pacient: „Daca vedem ca un organ se epuizeaza si medicina spune ca sunt sanse putine, de ce sa nu fac eu un bine ca sa traiasca? Ceva mai este bun in mine, doctorii stiu mai bine. Eu nu sun doctor trupesc. Speranta trebuie sa fie intotdeauna. Nu trebuie sa te superi daca nu esti compatibil. Decat sa faca doctorii rau. Eu intotdeauna cand ma duc a medici le spun: spuneti-mi direct cum este. Ce am aia am, trebuie sa primesc. Trebuie sa ma smeresc. Ce este viata? Drumul de la nastere pana la moarte. Asta inseamna viata„.
Medicii de la Spitalul „Parhon” din Iași trăiesc zilnic, alături de pacienți, momente-limită. Profesorul Adrian Covic povestește despre un caz care a fost, la propriu, o luptă contra cronometru.
Adrian Covic, Șef Compartimentul de Transplant Renal al Spitalului Parhon Iasi: „Unul dintre aceste transplanturi efectuate au fost efectuate la o pacienta care era de 20 de ani in dializa, 5 ani de dializa peritoneala, o metoda pe care noi am promovat-o, 15 ani pe hemodializa, doamna din Botosani, o performanta pentru ca pacienti nici macar nu supravietuiesc atat de mult pe dializa, au numeroase complicatii si atunci transplantul este extrem de dificil. Doamna fusese chemata de doua ori, avea un crosmatch pozitiv, un caz din acesta disperat, la limita. Daca nu ar fi fost transplantata zilele trecute probabil ca nu ar mai fi avut multe luni de trait„.
Dar pentru fiecare poveste cu final fericit sunt zeci de oameni care încă așteaptă. Așteaptă o șansă, o veste, o inimă care să spună „da” pentru viața altcuiva.
Ionuț Nistor, Purt. Cuv. Spitalul Parhon Iași: „Sunt 40 de pacienti care au fost salvati prin interventiile de transplant, prin donare de la donator cadaveric, 14 printr-un gest de la o donare din familie adica de la un donator viu. Aceste cifre sunt mai bune decat acum 10-15 ani dar sunt egale cu cele de anii trecuti. 50 a fost cifra de anul trecut. Aceasta cifra va fi foarte greu de depasit si de a da o sansa reala celor cateva sute de pacienti care sunt pe listele de asteptare pentru ca avem nevoie de mai multi pacienti care sa poata fie evaluati ca potentiali donatori. Sunt 500 de pacienti aflati pe listele de asteptare„.
Pentru cei care trăiesc cu speranța zilnică a unui telefon salvator, donarea de organe nu este doar un act medical. Reprezinta un dar al vieții. Iar povești asemanatoare părintelui Alexandru ne amintesc că lumina se aprinde uneori și dincolo de suferință, acolo unde credința și medicina se întâlnesc.
