Scena: Secția Bârnova. Două paturi, două linguri goale, doi pacienți și haloperidol la discreție.
— Măi Ghiță, azi vine mâncarea! zice Ionel, cu ochii mari de anticipație.
— Ha! Azi… dar cine știe când? Rămâne de văzut…
În birou, stimbabilii cu dosare și contracte de catering au pus la cale ruta epică: ciorba pleacă de la Dumbrava, trece prin Tomești, face o escală culturală la Dancu, apoi… hop! Portul Constanța pentru control vamal, apoi înapoi prin toate localitățile, ca să ajungă la Socola după o săptămână de călătorie.
— Două linguri azi, două linguri mâine, și haloperidolul merge perfect cu foametea artistică, râde Ghiță.
— Exact! Dacă România se salvează cu ciorbă imaginară, noi suntem eroii necunoscuți ai națiunii, completează Ionel.
Pacienții chicotesc, pictând pe farfurii pui imaginari și ciorbe cu aromă de hârtie. Infirmierii stau cu lingurile tremurând și listele de livrare, încercând să prindă ciorba înainte de următoarea escală.
— Doi la Primărie, trei la Prefectură, cinci la Avocatul Poporului… și tot nu avem nimic de mâncare azi, murmură un stimbabil.
— Perfect! râde Ionel. România e salvată de răbdarea noastră și de hohotele noastre!
Râd amândoi, bătând lingurile goale în farfurii… și haloperidolul îi ajută să considere o săptămână de livrare epică drept „banalitate cotidiană”.
