Nea Romicâ, mare boss pe aeroport fost șef de I.A.S la Victoria și fost tractorist la grădina zoologică a baronului Victorios Don Costelo, scoate zboruri din pălărie ca iepurașii de la zoo, jonglând printre elefanți și zebre în amintirile lui de tractorist. Tabla primită ca ofrandă de Costelo, pe vremea când era ministrul ploilor, îi servește drept podium, iar fiecare decolare e un „hocus-pocus”.
Doi iepurași albi, evadați din grădina zoologică unde zgârciobul Costelo îi ținea flămânzi, șușotesc printre bagaje aruncate:
— Pfff… iar Nea Romicâ scoate zboruri, noi doar printre sacoșe murdare șomăm.
— Dacă-i furăm pălăria, poate și noi zburăm!
— Trucul nostru: hop… și parcă plutim!
Și hop! Zburdă printre valize și umbrele uitate. Nea Romicâ, orbit de mândrie, sare să-i prindă, dar încurcă hârtiile și tabla de ofrandă: „Hocus—oops!” Și iată-l, fostul tractorist-magician, proiectat printre sacoșe, cu pălăria plină de praf și iepurașii chicotind victorios.
Terminalul neterminat devine scena unui haos comic: zboruri improvizate, bagaje zburătoare și un șef de aeroport care învață că magia adevărată… uneori aparține celor mai mici și flămânzi dintre evadați.
