Aflu, cu adâncă îngrijorare cetățenească și un strop de spumant pe buze, că județul nostru drag are de-acum un nou stăpân al ștampilei și al fotoliului cu două perne: Agamiță Dodolache, uns prefect prin mila și îndrumarea lui Don Costelo, baron local, stăpân pe clanul leberal și pe grădina zoologică de la domeniul său din Victorea, unde păunii au consilieri și maimuțele dau avize.
Ei bine, Dodolache al nostru, cu suflet de agent turistic și zel administrativ de șef de autogară, s-a aruncat în treabă ca porcul în nămol! Nici n-a încăput bine în scaunul prefectural, că a și răcnit:
— Să-mi căutați, măi oameni ai statului, o mie de locuri de cazare! Și nu pentru oricine, ci pentru pelerinii hasidici ai lui Nea Romicâ de pe aeroport!
Și iată cum prefectura s-a transformat în agenție spirituală: funcționarii completau hârtii cu o mână și căutau cazare pe Booking cu cealaltă.
— Dom’ prefect, am sunat la toate pensiunile din județ… n-au nici camere, nici cearșafuri!
— Atunci caută la mănăstiri! Spune-le că-s pelerini, nu turiști! Să-i cazeze cu evlavie, dacă nu cu aer condiționat!
— Da’ unii dorm doar pe saltele cu spumă de memorie!
— Spuma memoriei e la arhivă, bio avem la grădina lui Don!
Iar la domeniu, Don Costelo, aflat între doi papagali și un consilier de taină, ofta mulțumit:
— Ați văzut, bă? Dodolache e băiat de comitet, a pus prefectura pe roți!
— Pe roți? A pus-o pe Booking! A transformat administrația în pensiune rurală!
— Credeți că se supără Curtea de Conturi?
— Ce Curte, mă? Acum ne judecă Tripadvisor!
Așadar, trăiască Dodolache! Trăiască Don Costelo! Și Nea Romică, patronul terminalului spiritual de la poarta Europei!
