A semnat, încrezătoare, că va avea liniște la bătrânețe. A primit, în schimb, trădare, scandal și ani de suferință. O femeie trecută de 80 de ani a fost alungată din propria casă de nepotul care promisese s-o îngrijească „până la moarte”. Ce-a urmat e greu de povestit: boală, umilință, judecăți fără sfârșit și un stat care privește pasiv cum bătrânii sunt înșelați cu acte în regulă. După nouă ani de coșmar, justiția a spus, în sfârșit, un „nu” clar abuzului, anulând contractul și redând imobilul bătrânei
Poveste cutremurătoare a unei bătrâne din Hărmănești, aruncată în stradă de cel care promisese s-o îngrijească pe viață! O bătrână de peste 80 de ani din județul Iași a trăit un coșmar ce a durat aproape un deceniu. Deși a încheiat un contract de întreținere menit să-i asigure bătrânețea în demnitate, realitatea a fost alta: a fost dată afară din casă, lăsată fără sprijin, iar ani întregi a trăit la mila altora, bolnavă și abandonată. După un proces lung și chinuitor, Judecătoria Pașcani a făcut, în sfârșit, dreptate.
„Ne-a dat afară din casa noastră. Mama e bolnavă, eu sunt plecată. Nimeni nu ne-a ajutat…”
În 2016, Albu Maria și fiica ei, Pascu Nicoleta, au semnat un contract notarial prin care îi vindeau lui Pascu Florin George, fiul Nicoletei și nepotul Mariei, cu nuda proprietate a unei case modeste din satul Hărmăneștii Noi, păstrându-și însă dreptul de uzufruct viager – adică dreptul de a locui în casa respectivă până la moarte. În schimb, Pascu promitea solemn că le va asigura întreținerea: hrană, îngrijiri medicale, menaj, medicamente, spitalizare și chiar costurile de înmormântare.
Nu a durat nici un an și întreaga promisiune s-a dovedit o minciună: în 2017, Florin și concubina sa au dat-o afară din casă pe Albu Maria, fără nicio explicație. Femeia, în vârstă și bolnavă, a fost nevoită să se mute în casa unei rude îndepărtate. De atunci și până azi, întreținerea a fost asigurată doar de fiica sa, plecată la muncă în străinătate, care trimite lunar bani acasă și plătește o vecină să aibă grijă de mama sa.
„Concubina lui a devenit stăpână în curtea noastră. Ne alungă cu jigniri și scandal. Tatăl meu a fost chiar agresat când a încercat să întoarcă lucerna pe terenul nostru.”, a povestit Pascu Nicoleta în fața instanței.
Contractul de întreținere, folosit ca instrument de înșelăciune
Cazul nu e singular, spun avocații din zona Pașcani – contractele de întreținere sunt adesea folosite de rude pentru a pune mâna pe proprietăți ale bătrânilor, cu promisiuni pe hârtie, dar fără intenții reale de sprijin.
În cazul de față, instanța a reținut că Florin George Pascu nu a respectat nicio obligație contractuală; nu a oferit hrană, îngrijire sau sprijin mamei sale și bunicii; nu a permis accesul în imobilul vândut, deși vânzătoarele aveau drept de folosință viageră; în mod repetat, a refuzat să se prezinte în instanță, ignorând citațiile și solicitările legale.
Mai grav: în ultimii ani, tânărul s-a stabilit în străinătate, lăsând imobilul încuiat, iar bunica sa, grav bolnavă, a ajuns să fie imobilizată la pat, fără îngrijire medicală adecvată din partea celui obligat prin contract.
Sentință istorică după 9 ani de chin: instanța rupe contractul și restituie proprietatea femeilor înșelate
După 9 ani de procese, amânări și tergiversări, în cursul acestei luni, Judecătoria Pașcani a pronunțat o decizie clară: „Admite cererea formulată de reclamante și dispune rezoluțiunea contractului de întreținere. Reclamantele redobândesc proprietatea deplină asupra imobilului. Se radiază dreptul de proprietate al pârâtului din Cartea Funciară.”
Mai mult, instanța l-a obligat pe Florin George Pascu la plata a 6.445 de lei, reprezentând taxele judiciare și onorariile de avocat și curator.
„În mod constant, pârâtul a ignorat obligațiile asumate și a provocat suferință unor persoane vulnerabile. Comportamentul său face imposibilă executarea contractului în condiții conforme cu bunele moravuri.”, se arată în motivarea sentinței.
Un precedent pentru sute de cazuri similare din județ?
În comunele din județul Iași, zeci de bătrâni au fost înșelați cu contracte de întreținere, rămânând în cele din urmă fără casă, fără sprijin și, adesea, fără nicio speranță în ultimele clipe de viață.
În realitate, lipsa monitorizării acestor contracte și absența unor intervenții rapide ale autorităților permit ca astfel de abuzuri să continue ani la rând. În multe cazuri, victimele sunt prea sărace, prea bolnave sau prea izolate pentru a lupta în instanță.
„Este o formă perfidă de abuz, legalizat pe hârtie, dar folosit pentru a profita de vulnerabilitatea celor în vârstă. Acest caz ar trebui să trezească instituțiile din amorțire.”, a declarat un avocat ieșean.
Într-o societate care îmbătrânește rapid, iar tinerii pleacă la muncă în străinătate, cazurile de abandon, înșelătorii legale și contracte păguboase se înmulțesc. Fiecare poveste ca cea a Mariei Albu ar trebui să fie o lecție pentru cei care uită că bătrânii nu sunt povară, ci rădăcina unei comunități.
