Un ieșean cu handicap locomotor a fost îngenuncheat de un sistem al executării silite care pare să fi pierdut orice urmă de umanitate. Pentru o datorie de 1.500 de lei, omul a rămas fără ambele mașini cu care se deplasa, i s-a pus poprire pe contul unde intră alocația copilului, iar suma finală cerută a explodat la peste 20.000 de lei. În doar câteva săptămâni, executorul a blocat conturi, a pus sechestru pe autoturisme și a ignorat situația medicală a debitorului, în timp ce instanța a validat fiecare pas. Un caz care arată, din nou, cum o creanță minusculă poate deveni o condamnare socială atunci când legea este folosită cu maximă duritate și minimă empatie.
Lăcomia și lipsa de umanitate a unora dintre executorii judecătorești nu au limite. O recuperare a unei datorii de doar 1500 de lei s-a transformat într-o executare silită cu repercursiuni, două contestații la instanță și un final în care debitorul – persoană cu handicap locomotor, a rămas fără autoturismele care îi asigurau mobilitatea. Totul pentru un debit de doar 1.519 lei, puțin sub jumătatea unui salariu minim pe economie.
Totul pornește de la o hotărâre civilă din octombrie 2024, care îl oblige pe contestatorul Toma Petrică să plătească 1.519,01 lei către Agency For Control of Outstanding Debts AD, o societate de recuperare creanțe. La suma de bază se adaugă 50 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea a devinit definitivă pe 11 iunie 2025, an în care creditorul cere declanșarea executării silite.
Executorul judecătoresc Rădulescu Andrei Liviu deschide dosarul execuțional nr. 680/2024 și intră rapid în acțiune, iar creanța de 1500 lei explodează. Creanța actualizată ajunge la 5.331,73 lei, cheltuielile de executare – la un incredibil preț de 14.536,18 lei, iar totalul sumei solicitate contestatorului prin somația din 10 ianuarie 2025 ajunge la 8.336,92 lei.
Într-o manieră intens contestată în multe cazuri similare, cheltuielile executorie pot depăși cu mult debitul inițial. Pentru oamenii obișnuiți, rămâne impresia că la recuperatorii privați datoria se multiplică „peste noapte”.
„Mi-au blocat alocația copilului”
Prima contestație la executare vizează poprirea pe contul bancar. Toma Petrică afirmă că în respectivul cont intră alocația copilului, sumă protejată de lege. Executorul și recuperatorul neagă acuzația, iar instanța constată că nu există nicio dovadă că s-ar fi reținut bani din alocație. Mai mult, în dosarul de executare nu figurează nicio sumă încasată de la debitor, semn că poprirea nu a produs efecte.
Rămâne însă întrebarea: de ce un executor care instituie poprirea într-un cont cu venituri protejate nu verifică înainte destinația acestuia? O situație des întâlnită în practică: conturile sunt blocate automat, iar debitorul trebuie să dovedească ulterior că sumele sunt nepopribile.
Sechestrul pe două mașini. Debitorul invocă handicapul locomotor
A doua contestație vizează o măsură și mai drastică: sechestrarea a două autoturisme – un Volkswagen și un Ford Fiesta. Contestatorul susține că este un abuz, mai ales în condițiile în care are handicap locomotor și depinde de mijlocul de transport pentru deplasare. Este ca și cum i-ai executa scaunele rulante unei persoane cu handicap. Executorul însă justifică măsura prin faptul că debitorul nu mai are conturi utilizabile, nu are venituri urmărite iar legea permite trecerea la executarea bunurilor mobile.
Instanța îi dă dreptate executorului: sechestrul este „temeinic și legal”, iar situația personală a contestatorului „nu constituie o piedică în satisfacerea creanței creditorului”.
În iulie 2025, cele două cauze sunt conexate. Judecătoria analizează dosarele, înscrisurile, actele execuționale și legislația aplicabilă. Concluzia este tranșantă- poprirea este legală, sechestrul este la fel de legal iar executorul a respectat procedura. Cazul se închide dur pentru debitor: ambele cereri sunt respinse.
Rețeta unei executări care înghite orice apărare
Dincolo de litera legii, cazul scoate în evidență câteva probleme recurente în executările pornite de firmele de recuperare. O datorie de 1.500 lei ajunge să genereze peste 20.000 lei în total (debit + cheltuieli + actualizări). Proporția absurdă rămâne legală, dar ridică semne de întrebare. Poprirea, somația și sechestrul își produc efectele în interval de câteva săptămâni. Termenele sunt respectate, dar ritmul este suficient de agresiv încât debitorul nici nu apucă să reacționeze. Chiar dacă alocația e protejată prin lege, contul nu este. Banca blochează, executorul înscrie poprirea, iar părintele trebuie să demonstreze ulterior că sumele sunt exceptate. Chiar și cu handicap locomotor, debitorul poate rămâne fără autovehicule. Legea permite executarea, iar instanțele aplică litera legii, nu circumstanțele sociale. „Firmele de recuperare mănâncă oamenii de vii” este o realitate tot mai frecventă.
