RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Mare fierbere mare la județ, bibicule! Cazul bietului prinț defunct Ghyka a încins spiritele mai ceva ca canicula de la Mitropolie. Toată lumea vrea să-l omagieze, dar nodul gordian e amplasamentul.
Edilul a sărit ca ars când a auzit planul: să-l pună pe prinț fix la intrarea principală din Parcul Expoziției. „Păi e posibil, domnilor?”, striga edilul, cu ochii la traficul infernal. „Îl aducem cu pompă în municipiu ca să-l punem direct în botul tramvaiului? Păi acolo e vibrație mare, zguduie șina, își pierde bietul defunct orientarea istorică în Copou!” Omul se temea, practic, să nu-i facă prințului abonament CTP post-mortem.
La așa strigăt de disperare, a apărut și reacția salvatoare a culturii. Directorul Bobi Apăvăloaei, calm și înarmat cu logica de fier a hârțogăriei, s-a spălat rapid pe mâini, dar cu multă demnitate. „Stimabile, noi nu stabilim nimic, rolul nostru e strict consultativ!”, a punctat nene Bobi, privind superior peste ochelari. „Noi doar dăm cu părerea frumos. Decizia finală e la București, la Minister, la structurile superioare de for public. Ei au competența pe monumente, ei să măsoare vibrația tramvaiului!”
Și uite așa, dintr-o mare intenție de omagiu, ne-am ales cu un ditamai conflictul administrativ. Miza inițială s-a umbrit complet sub mormanul de dosare, în timp ce pe fundal, vatmanii de pe linia 1 deja se antrenează să strige pe geam în mers: „Dă-te, prințe, de pe șine, că n-avem frâne la vale!”
Curat progres cultural, bibicule! Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic… sau să se schimbe, dar să nu ne lovească tramvaiul monumentul!
