Societatea controlată de controversatul om de afaceri Cornel Brânză, abonată ani la rând la contracte publice de zeci de milioane de lei, acuză acum Fiscul că i-a îngropat definitiv afacerea. Ted Construct SRL, firmă intrată între timp în faliment, cere despăgubiri uriașe de 2,5 milioane de euro de la DGRFP Iași, susținând că instituția a menținut executări și pretenții fiscale chiar și după ce instanțele au anulat actele considerate nelegale. În spatele limbajului juridic se ascunde un război exploziv între stat și una dintre companiile care au prosperat din lucrări publice „cu cântec”: conturi blocate, licitații pierdute, acuzații de abuz administrativ și un posibil precedent cu impact major pentru bugetul public. Dacă judecătorii vor concluziona că Fiscul a provocat falimentul firmei, nota de plată ar putea fi achitată tot din bani publici.
Societatea Ted Construct SRL, aflată în faliment și reprezentată de lichidatorii judiciari Avizo SPRL și Acord SPRL, alături de administratorul special și asociatul unic Brânză Cornel, solicită despăgubiri de 2,5 milioane de euro de la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
În centrul dosarului se află o acuzație extrem de gravă, și anume aceea că instituția fiscală ar fi contribuit decisiv la prăbușirea unei companii regionale de construcții prin emiterea și menținerea unor acte fiscale considerate ulterior nelegale de către instanțe.
O companie care lucra exclusive pe bani publici
Potrivit cererii de chemare în judecată, Ted Construct SRL a fost înființată în 1996 și a devenit, în două decenii, un jucător relevant pe piața lucrărilor de infrastructură din Moldova. Firma executase proiecte de modernizare de drumuri, lucrări de apă și canalizare, servicii de deszăpezire și investiții publice în mai multe localități ieșene și din regiune. Majoritatea cu cântec.
Reclamanții susțin că societatea acumulase „experiența similară” necesară participării la licitații publice, activitatea sa ajungând la contracte de peste 50 de milioane de lei fără TVA. Totul s-ar fi schimbat în 2015.
Decizia fiscală care ar fi declanșat colapsul
Conform acțiunii formulate în instanță, DGRFP Iași a emis în aprilie 2015 o decizie de impunere prin care a stabilit obligații fiscale de peste 2 milioane de lei, la care s-au adăugat penalități. În paralel, conturile societății au fost blocate. Reprezentanții firmei afirmă că autoritatea fiscală a refuzat ani la rând să soluționeze contestația administrativă, invocând existența unui dosar penal.
Aici apare una dintre cele mai sensibile componente ale litigiului: în 2020, cauza penală s-a încheiat printr-o ordonanță care, potrivit reclamanților, stabilea că societatea și administratorul acesteia nu au comis infracțiuni, iar prejudiciul inițial fusese atribuit unei alte persoane. Cu toate acestea, spun reclamanții, Fiscul ar fi continuat procedurile fiscale și de executare.
„Acte anulate, dar executări continuate”
În documentele depuse la dosar se susține că prima decizie fiscală a fost anulată, însă administrația fiscală a emis ulterior o nouă decizie „cu același conținut”. Și aceasta a fost contestată în instanță.
Mai mult, societatea afirmă că Tribunalul Iași a dispus definitiv eliminarea creanței fiscale din tabelul creditorilor, însă instituția fiscală ar fi continuat să emită notificări și să solicite plata unor sume deja contestate sau anulate.
Potrivit reclamanților, inclusiv în ianuarie 2025 au fost formulate noi pretenții fiscale, în valoare de aproape 1,93 milioane de lei. În limbaj juridic, conflictul este unul de „răspundere delictuală”, dar în realitate, acuzațiile lui Cornel Brânză sunt devastatoare, pornind de la distrugerea unei companii, pierderea contractelor, dispariția locurilor de muncă și compromiterea definitivă a capacității de a participa la licitații publice.
Tribunalul nu intră încă pe fond
Hotărârea pronunțată săptămâna aceasta nu stabilește dacă DGRFP Iași a greșit sau nu. Instanța a analizat exclusiv problema competenței. Secția I Civilă a Tribunalului a concluzionat că dosarul nu trebuie judecat ca un litigiu civil obișnuit, ci ca unul de contencios administrativ și fiscal, deoarece întreaga acțiune derivă din emiterea unor acte administrative fiscale. Judecătorii au invocat articolul 19 din Legea contenciosului administrativ, care permite persoanei prejudiciate de un act administrativ anulat să solicite despăgubiri în fața instanței specializate. Prin urmare, dosarul a fost trimis către Secția a II-a Civilă – Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Iași. Decizia este definitivă și fără cale de atac.
Litigiul are toate ingredientele unui precedent major. Dacă instanța de contencios administrativ va constata că măsurile fiscale au fost abuzive și au produs falimentul unei societăți comerciale, statul român ar putea fi obligat la despăgubiri consistente pentru efectele unor acte administrative anulate ulterior.
