RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Se zice, mon cher, că unii oameni sunt atât de hâtri, încât nici moartea nu-i poate lăsa fără un prilej de glumă. Așa și cu fostul nostru primar, nea Costică Simirad. Stătea el, probabil, pe un norișor deasupra Copoului, savurând liniștea veșnică, când deodată… țâr-țâr! Semnal Wi-Fi direct în poarta Raiului.
Se uită „Zeu’ Autentik” pe ecranul celest și ce să vadă? O postare de la cetățeanul Mitescu Ionuț (vezi image_485df7.jpg). Primarul, care văzuse la viața lui toate formele de plecăciune, de la „săru-mâna, șefu’” până la „să trăiți, dom’ director”, a rămas mască. „The Mighty Sir CEO”! „SeignoRRe PadroNNe dă Elită Mondială”!
Îmi imaginez, stimabile, cum primarul, cu zâmbetul ăla subțire pe care-l știam cu toții, i-a făcut semn Sfântului Petru să vină mai aproape:
— Ia uite, Petre, zice el arătând spre imagine_485df7.jpg. Pe pământ era greu cu asfaltul, dar aici, în „Famiglie”, văd că Mitescu m-a făcut „Zeu”. Și-mi urează și prosperitate! Păi ce să fac cu ea aici, că nu mai am buget de aprobat?
Și-au râs amândoi, acolo sus, cu hohote, de s-au auzit tunete peste tot Iașul. Căci doar un spirit liber și hâtru ca al lui putea să aprecieze așa o „pitrecire” digitală. Mitescu, bietul, scria de zor despre „forța” ce trebuie să fie cu Excelența Sa, fără să știe că Excelența Sa tocmai îi dăduse un „like” spiritual, amuzat că, și după atâția ani, mahalaua nu l-a uitat și-i mai oferă, din când în când, câte un motiv de râs sănătos, chiar și de dincolo de Styx.
Curat umor post-mortem, mon cher! Să trăiască Mitescu, că ne-a făcut pe toți să râdem, și pe noi, și pe cei de sus!
