Într-o zonă liniștită, unde apa pare că știe mai multe despre urbanism decât unii funcționari, s-au așezat la „vecinătate” doi mari artiști ai hârtiilor: Vlad Babă și Don Costelo. Vecini, cum s-ar zice, și la propriu, și la figurat: unul cu idei de construcții moderne, altul cu talentul fin de a transforma orice dosar într-o epopee în mai multe volume. Zice presarii, stimabilezilele trecute, că pe malul acela de lume, Vlad Alu Baba a zis că ar fi momentul pentru un mic „proiect de dezvoltare”: un bloc, niște activități creative, ceva cu sport, recreere și mult optimism pe planșă. A depus frumos actele prin firma lui cu zâmbet obligatoriu — „Just Smile Events SRL” — convins că dacă zâmbești suficient de mult, și legea devine mai flexibilă.
Doar că, dinspre ape, a venit răspunsul clasic:
— „Nu se poate. Zonă protejată. Fără construcții.”
Scurt. Clar. Fără negocieri creative. Și fix când părea că lucrurile se opresc la malul realității, apare și vecinul Don Costelo, maestru în arta dosarului care nu se termină niciodată, om care dacă vede un registru gol îl completează din principiu. Cei doi, vecini și în teren, și în dosarele de la Trebonalul muncipal și giudețan, au ajuns cumva legați într-o poveste administrativă care a prins viață în instanțe, unde judecătorii privesc uneori probele DNA cu aceeași expresie cu care oamenii privesc prognoza meteo: cu speranță moderată și oboseală istorică. Așa se face că între Alu, Don Costelo, avize, contestații și răspunsuri oficiale, malul acela a devenit mai cunoscut nu pentru apă sau peisaj, ci pentru densitatea de dosare pe metru pătrat.
În povestea asta, apa rămâne liniștită.
Doar hârtiile fac valuri. Orice asemănare cu personajele din realitate e pur și simplu întîmplătoare, bicilor. Doamne Ajută!
