RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Compania: La „Iunion”, atmosferă de high-life dâmbovițean. Fum de tutun, spirite încinse și o masă de consiliu încărcată cu dosare „voluminoase”.
În centru, domnul Ciucu, palid, elegant, strângându-și jobenul ca pe o vestă de salvare. În fața lui, Ghiță Polițaiul – ochi de uliu, mustață de sergent și un condei ascuțit ca o baionetă.
— Rezon, domnule Ciucu! strigă Ghiță, izbind cu palma în catastif. Să lăsăm mofturile electorale! Curat constituțional, matale ai învârtit gogoașa, ori ba? Poporul vrea lumină!
— Monșer Ghiță… se dădu înapoi Ciucu, ștergându-și fruntea cu o batistă de mătase. Să fim drepți, să nu cădem în patima fanatizmului! Eu? O persoană publică, un pilon al progresului? Ciuciu, stimabile! N-am atins un sfanț! Toate-s calomnii de la opoziție, niște mofluzi…
— Lasă mofturile, coane! intervine o voce din public. Unde-i devizul pentru bănci și panseluțe?
Ghiță Polițaiul își potrivește chipiul, privindu-l chiorâș.
— Ciucu, tată, vorba lungă-i sărăcia omului. Aci scrie negru pe alb: „Ciucu, Ciucu…”. Iar la socoteală, când tragem linia Consiliului… ce ne dă? Ne dă ciuciu! Unde-s fondurile, unde-i devizul? S-au topit ca ceara de la lumânări?
— Te furișezi în chestiuni de nuanță, Ghiță! protestează Ciucu, ridicând brațele spre tavan. Eu am giucit-o conform legii! O strategie administrativă de mare anvergură! Am pus suflet, am pus viziune…
— Ai pus pe naiba, ai giucit-o de ne-ai zăpăcit! pufnește Ghiță. Cetățeanul turmentat strigă-n stradă că Sectorul e o feerie, dar în buget e… uscăciune totală! Ai jucat-o la cotoi, domnule!
— Protopopescu e de vină! Se jură Ciucu, bătându-se cu pumnul în piept. El a orchestrat intriga! Eu sunt curat ca lacrima, un martir al datoriei!
Ghiță închide catastiful cu un zgomot de bombă.
— Săracu’ de matale… Curat martir, n-am ce zice! Măi Ciucule, vorba veche: cine se frige cu ciorba, suflă și-n iaurt. Da’ matale ai suflat în buget până l-ai lăsat… ciuciu! Mergem la prefectură, neicușorule!
Ciucu își potrivește jobenul, resemnat dar demn:
— Fie! Mergem! Dar istoria mă va judeca!
— Te judecă și istoria, da’ mai întâi te judecă sectorul! Înauntre, domnilor, se înnoptează!
