RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
În târgul Ieșilor, mare fierbere, mare emoțiune! Se întoarse vestea că Nea Cristi Mungică, fiu al urbei și meșter neîntrecut în ale cinematografului, mai luă o dată cununa de la Cannes, spre uluirea franțuzilor și mândria moldovenilor.
Cum află Don Costelo, mare giupân de județ, inculpat, judecat, dar veșnic nevinoveț, căzu pe gânduri.
— Monșer, zise dumnealui, succesul acesta nu poate rămâne singur! Trebuie administrat!
Și numaidecât convocă soborul consilierilor.
— Să-i dăm titlu! Cetățean de Onoare! Repede! Până nu-l revendică alții!
— Dar, coane Costelo, întrebă sfios un amploiat, ce legătură aveți dumneavoastră cu premiul?
— Cum ce legătură? izbucni Don Costelo. Suntem contemporani! Respirăm același aer moldovenesc!
Apoi, cu modestia caracteristică marilor oameni, adăugă:
— Poate că titlul e prea mic pentru reușitele sale… dar nici meritul nostru de a-i da titlul nu-i chiar de colea!
Aplauze. Entuziasm. Minute de admirațiune reciprocă.
În colțul sălii, un moftangiu bătrân șopti:
— Curat palmier administrativ! Omul câștigă la Cannes, iar ai noștri se lipesc de succes mai ceva ca marca de scrisoare de plic.
— Șșșt! făcu altul. Nu vezi că-i moment solemn?
Don Costelo își drese glasul și încheie măreț:
— Dacă Nea Cristi a dus numele Iașului în lume, noi, la rândul nostru, îi vom duce numele prin hotărâre de consiliu!
— Și prin comunicate, coane Costelo! completă un sfetnic.
— Și prin comunicate! foarte bine observat!
Aici, un cetățean mai răutăcios de felul lui întrebă:
— Dar când ați aflat de talentul lui Nea Cristi?
— De mult, monșer!
— De când?
— De când a luat premiul.
— Care premiu?
— Ăsta de acum!
— Aha! făcu cetățeanul. Adică întâi vine Palma de Aur și după aceea admirațiunea oficială?
— Exact! răspunse Don Costelo. Așa cere procedura administrativă!
Și astfel, fiecare plecă mulțumit: regizorul cu premiul, consilierii cu aplauzele, iar Don Costelo cu fotografia de lângă succes.
Iar aceasta, stimabililor, este una dintre acele situațiuni în care gloria e a unuia, meritul e discutabil, dar comunicatul de presă se împarte frățește.
Curat Cannes administrativ, monșer! Curat coincidență, onorabile! Curat lipici la succes, bibicule!
