RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Nimeni nu înțelege rafinamentul ca marele Don Costelo di Vitoria! Îmbrăcat la patru ace, cu o carismă ce eclipsează nocturna din Copou, Don Costelo s-a oprit pe Lăpușneanu, prins într-o dilemă demnă de un geniu politic.
În stânga, stimabile, un croasant franțuzesc promitea eleganță occidentală. În dreapta, onorabile, o merdenea tradițională, fierbinte, unsă cu gloria poporului. Croasantul e fin, bibicilor, dar e ca proiectele mari: mult foietaj la suprafață și, la final, doar aer înăuntru. Merdeneaua în schimb are substanță și straturi multiple, exact ca alianțele din Consiliul Județean.
Cu un gest plin de măreție regală, Don Costelo a ales merdeneaua poporului. Însă, când să plătească, patiserul hâtru l-a privit lung peste ochelari și i-a șoptit cu subînțeles:
— Săru’ mâna, Don Costelo! Să fie primită merdeneaua! Auziți… dar niște tablă nu ne faceți și nouă rost? Că tare-mi trebuie vreo zece foi să-mi încropesc un raft solid în spate, în magazie!
Don Costelo nu s-a pierdut, bibicilor. Cu un zâmbet sclipitor de un milion de dolari, i-a bătut complice cu ochiul:
— Măi băiatule, tabla e pentru acoperișuri mari, de rang înalt! Dar lasă, că pentru raftul tău îți trimit eu urgent niște cherestea de fag fină, direct din pădurile patriei. Să stea brânza pe drept!
Iașul respiră ușurat: Don Costelo a salvat din nou tradiția, cu un zâmbet impecabil și nicio firimitură pe costum!
