RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
La Primăria din Tansa, bibici șaptestiști, timpul s-a oprit în loc acum trei decenii, chiar în epoca de piatră a birocrației, când primul mamut a fost trecut, prin viu grai, în inventarul comunei. În această cavernă administrativă, onorabile, unde registrele de patrimoniu poartă un strat de praf venerabil și protector, onorabilul Jupân Primar și credinciosul său secretar, Ghiță, conduc destinele comunității după legi nescise, preistorice, complet eliberați de stresul „bazei juridice”.
Aici, salariile se împart ritualic, după mărimea bâtei și gradul de rudenie, iar investițiile publice sunt lăsate nerecepționate, ca niște picturi rupestre, să le admire posteritatea. Când auditorii de la Cameră au îndrăznit să tulbure liniștea peșterii, stimabile, strigând că lipsesc trei milioane de lei din catastife și că raportarea financiară e o ficțiune SF, în biroul central s-a produs o mare agitație.
— Jupâne! Ghionoaie mare de la județ, strigă Ghiță, fluturând raportul. Zic inspectorii că n-avem imagine fidelă, că suntem o primărie preistorică! Trei milioane fictive, coane!
— Ei, și? Să fie primite! rânji Jupânul, mângâindu-și fotoliul neatins de modernizare. Ce știe Curtea aia de Conturi despre managementul cavernei? Păi banii au circulat? Au circulat! Că s-au dat fără fundament, asta-i frumusețea! Noi inventariem patrimoniul prin telepatie, ca strămoșii.
— Curat telepatie, jupâne! Dar zic că n-am actualizat actele de treizeci de ani!
— Mofturi europene, Ghiță! Dacă actul e vechi, e valoros, e de muzeu! Să vină ei să conducă o peșteră cu legi moderne, dacă-i ține cureaua! Până atunci, mai pune un salariu ilegal la băiatul de la poartă, să fie liniște în trib!
