În vreme ce norodul inspectoricesc paște liniștit prin hățișurile Capitalei, în Loganuri cu suspensii obosite și speranțe second-hand, în fruntea stânei administrative a coborât, direct de la frumosul muncipiu de giudeț, mistrețul suprem: Nea Costelușu Drojdea, uns cu grijă de mâna dibace a lui Don Costelo, mare crescător de combinații autohtone.
Și cum vine mistrețul itemist? Nu cu colți, nu cu șorici, ci cu un Urus lucios, de 300.000 de euro, adevărat berbec de elită al turmei bugetare. Mașina, firește, nu-i a lui — că doar n-o fi omul neglijent! E a unei firme din Iași, care, ca prin minune dumnezeiască, a trecut cândva nevătămată prin controalele sale. Coincidență pastorală, desigur.
În timp ce subalternii rod asfaltul cu roțile tocite, șeful arde benzina ca pe tămâie: 600 de lei plinul, într-o singură rugăciune la pompă. Cât salariul unui muritor pentru o săptămână de muncă cinstită — dar ce știe muritorul despre rafinamentul combustiei selective? Programul? Scurt și cuprinzător, ca o declarație de avere bine aerisită: până la prânz se vede, după prânz dispare. Nu de alta, dar trebuie pășunat și altundeva. Iar turma? Liniștită. Hrănită nu cu iarbă, ci cu povești despre legalitate și, pe alocuri, cu oxizi de fier din tabla bine unsă a sistemului.
Și astfel, în această pastorală modernă, legea nu mai e lege — e doar gardul care ține turma în loc, în timp ce păstorul trece nestingherit… în trombă.
Curat murdar, coane Fănică!
