RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Sau „Cap de copil”, talente de moftangii și management modern bahluienesc
În saloanele somptuoase de la Iași, atmosfera era de un izvarna culturalicesc
autohton, stimabile. Pe un postament de catifea, lucrarea „Cap de copil” a lui Brâncuși privea mută și uimită la spectacolul din jur. În fundal, dintr-o boxă uitată pe modul „repetă”, se auzea o linie melodică hibridă: acorduri fine de violoncel, brutal amestecate cu un țambal electronic și un ritm sacadat de bit de cartier,
menit să aducă opera cică în actualitate.
AApreotesei, managerul cuprins de fiorul viziunii moderne, intră în trap, cu telefonul fixat pe „Live”, transpirat de atâta efort creativ:
— Monșer! Ei, na! S-a sesizat publicul… S-a scandalizat high-life-ul! Că e kici, că e manelizare! Păi bine, nene, Brâncuși e al poporului ori ba?
Dacă-i al nostru, trebuie să aibă vibe, să prindă la mase! I-am pus un
Konțept, onorabile, o derecție hartistică… ce mai, o splendoare de clip!
Nici nu-și termină apologia managerul absolut și polispecializat, că pe ușă dădu buzna Reprezentantul MNAR, palid:
— Curat scandal, domnule director! Monstruos! Ne-ați pus sigla pe așa parodie
comercială? Ne delimităm! Ne dezicem public! Instituția noastră n-a știut,
n-a văzut! Jos clipul de pe Feisbuc, că ne facem de râs la București!
AApreotesei, lovit în orgoliul de autor familist, își duse mâna la piept, fluturând nostalgic din mână:
— Cum, domnule, să-l șterg? Păi sigla aia am pus-o și eu dintr-o curtoazie galantă, bibicule, din dorința de a vă mulțumi! Ce atâta birocrație? Eu, ca manager,
nu am coordonat artistic în sensul de control, eu doar am avut… geniul!
În acel moment, o voce stridentă de cetățean turmentat de online se auzi de la fereastră, bătând ritmul cu degetul în tastatură:
— Lasă viziunea, nene! Ba ești autor pe generic, ba nu ești coordonator în
comunicat! Singura întrebare pe care o are poporul suveran este: Câți bani, stimabile? Câți bani publici a costat arta asta?
Aproape instantaneu, clipul fu șters de pe internet, lăsând în urmă doar o dâră de praf digital și scuze oficiale. Coerența instituțională triumfa din nou: toți dăduseră share, onorabile, dar nimeni nu fusese…de față.
