Sculptorul de casă al Ateneului din Iași a primit o nouă comandă de a transforma spațiul Tătărașiului în cartier al statuilor. După ce a fost ofertat cu bani grei ca să realizeze mai multe busturi ale unor personalități înhumate în cimitirul Eternitatea, sculptorul Lucian Smău a primit 8000 de euro, prin negociere directă, pentru a realiza un nou bust pe care artistul l-a aruncat de 2 săptămâni într-un rond de tramvai, uitând să atașeze și o plăcuță de identificare a personajului. Misteriosul personaj pentru care Ateneul a plătit mii de euro pentru a-l turna în bronz, reprezintă un fost legionar, pe care istoria nu l-a reabilitat nici până astăzi. Preotul Visarion Puiu, fost director al Ateneului din Iași până a fi încarcerat de comuniști, a făcut închisoare politică pentru afilierea la mișcarea legionară condusă de Horia Sima
Precum decedatului născut pe la începutul anilor 1900, căruia meșterul uită să-i treacă la capătâi, pe piatra funerară, anul mortii, dându-i un nimb de nemurire și oftică nedisimulată pentru privitori , tot așa și instituțiile subordonate Primăriei s.au apucat să comande busturi cu personaje necunoscute ieșenilor, pe care le-au amplasat în spațiul public așișderea, fără nume, date despre venirea pe lume sau pieire. Aruncat de vreo 2 săptămâni în rondul tramvaiului 11 din Tătărași, un misterios personaj dăltuit în piatră, bronz și smoală, privește impasibil peste veacuri, în timp ce călătorii se ițesc curioși la arătarea de piatră apărută peste noapte în rond. „Cine o fi soro ăsta, că uite ce de medalii și cruci are?”. O curiozitate căreia ieșenii nu i-au dat un răspuns nici până azi.
Abonat la VIP-uri de bronz
Misteriosul bust din Tătărași a fost comandat de Ateneul din Iași, este opera sculptorului Lucian Constantin Smău și a costat 40.000 lei, reprezentând turnarea în bronz și onorariul artistului. Lucian Smău este un apropiat al Ateneului din Tătărași, de-a lungul timpului fiind ofertat și cu alte lucrări, care i-au fost date prin atribuire directă, cum a fost și bustul diplomatului francez Victor Place și mai multe busturi ale unor personalități ieșene, amplasate în cimitirul Eternitatea. Cei care au comandat și plătit acest bust misterios au dat asigurări că astăzi vor fi montate plăcuțele, iar în decursul lunii noiembrie va avea loc și inaugurarea. În ce privește personajul căruia artistul i-a dat chip dar nu și nume, acesta este preotul Visarion Puiu, director al Ateneului Popular din Tătărași în perioada 1945-1947, un martir al închisorilor comuniste pentru convingerile sale legionare și afilierea la mișcarea lui Horia Sima.
Mărturisitor în temnițele comuniste pentru convingeri legionare
Preotul Visarion Puiu a fost arestat la 14 octombrie 1949, din cauza unui denunț în care se susținea că ar fi coagulat o grupare subversivă anticomunistă, de factură legionară, împreună cu monahi de la Mănăstirea Horaița și Schitul Horăicioara, în frunte cu medicul militar Gheorghiu Ioan.
“Părintele Visarion Puiu s-a născut la 5 iunie 1913 în Tureatca, județul Dorohoi (azi, în Ucraina). După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași, a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1937) și doi ani de studii de Drept. Licența în Teologie a obținut-o cu teza „Comunismul marxist față de învățătura creștină”. De asemenea, a avut preocupări literare. La 3 aprilie 1938 a primit darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Valerie Moglan pe seama Parohiei Războieni, județul Neamț. După două luni, se transferă la Parohia Negrești, județul Neamț, iar în ianuarie 1943 la Parohia „Buna Vestire” din Iași. În Parohia Negrești, filia Poiana, a construit o biserică din temelie. În urma unei colecte, a înzestrat cu obiecte și cărți de cult biserica din Mihăleanca, din Guvernământul Transnistriei”, se arată în lucrarea “Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste 1945-1964”, opera preoților Nicolae Cătălin Luchian și, Adrian Nicolae Petcu.
La 5 iunie 1943 a fost detașat la Parohia românească de la Berlin, Germania, iar din iulie, ca inspector la Sectorul Cultural din Patriarhia Română. În noiembrie 1944 se transferă la Parohia Cojasca de lângă Târgoviște, iar în aprilie 1945 revine la Biserica „Buna Vestire” din Iași. Între iunie 1946 – septembrie 1948 este misionar la Centrul Mitropolitan și director al Ateneului din Tătărași, totodată slujind la Catedrala din Iași. La 1 septembrie 1949 este numit paroh la Grigorești, județul Suceava.
Doi slujitori ai Domnului, două nume identice, două destine la indigo?
La 19 octombrie 1945 a fost reținut de Siguranță pentru cercetări, dar eliberat la puțin timp. A fost arestat la 14 octombrie 1949, din cauza unui denunț în care se susținea că ar fi coagulat o grupare subversivă anticomunistă împreună cu monahi de la Mănăstirea Horaița și Schitul Horăicioara, în frunte cu medicul militar Gheorghiu Ioan. La proces, nici un inculpat nu a recunoscut înscenarea orchestrată de Securitate, aceștia arătând că nu au intrat în nici o organizație, nu au recrutat și, practic, nu aveau ce să denunțe organelor de represiune. De asemenea, pentru că între 1943-1944 fusese în Germania, în calitate de slujitor, preotul Visarion Puiu era confundat de Securitate cu fostul Mitropolit al Bucovinei Visarion Puiu, aflat în exil.
“Cazul mitropolitului Visarion Puiu, singurul arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române rămas în exil după 23 august 1944, condamnat la moarte în februarie 1946 şi caterisit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1950, este încă unul dintre cele mai controversate subiecte din istoriografia bisericească română recentă. Studiat fragmentar şi de puţine ori documentat, needitat şi necitit la adevărata sa contribuţie la teologia românească contemporană, Visarion Puiu reprezintă încă, „un personaj mult discutat, dar puţin cunoscut”, este de părere preotul Cristinel Ștefan Tănasă, autor al cărții biografice “Visarion Puiu – biografia unui mitroplit”.
Prin Sentința nr. 383 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iași, preotul Visarion Puiu a primit 1 an și 6 luni pentru delictul de „favorizarea infractorului”. După executarea pedepsei în penitenciarul din Suceava, preotul Puiu a mai primit o detenție administrativă pentru o perioadă de 12 luni. A trecut prin Ocnele Mari (septembrie 1951) și lagărul de la Ghencea-București de unde, la 21 martie 1952, a fost eliberat. A fost reîncadrat mai întâi la Parohia Horia, comuna Mitoc (1952), apoi la Ichimeni (1952), ambele în județul Botoșani. În 1955, se transferă la Parohia Dragomirești, județul Neamț. La 1 decembrie 1958 a fost arestat din nou. Prin Sentința nr. 111 din 24 februarie 1959 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Bacău (februarie 1959) și Gherla (iunie 1959), apoi lagărele de muncă de la Salcia (octombrie 1959) și Periprava (decembrie 1959). A fost eliberat la 29 iulie 1964 de la Periprava. La 1 septembrie 1964 a revenit în slujire la Parohia Sărata, comuna Dobreni pentru ca, în februarie 1969, să se transfere la Gârcina, ambele în județul Neamț. La 1 aprilie 1989 s-a retras la pensie. Preotul Visarion Puiu nu a fost reabilitat juridic nici până astăzi, fiind catalogat drept un fost legionar.
