Să faci cercetare în România pare uneori o misiune imposibilă. Unora însă le place să se ia la trântă cu imposibilul şi să aibă şi rezultate de pus la panou. Printre aceştia se numără şi Dan C. Vodnar, profesor universitar doctor şi prorector responsabil cu cercetarea în cadrul USAMV Cluj Napoca, aflat în top 2% cercetători în domeniul Biotehnologiilor Alimentare.
Când i-am propus acest interviu eram copleşită de emoţii, la gândul tuturor titlurilor academice şi ale rezultatelor cercetărilor dumnealui. Am descoperit însă nu doar un profesionist extraordinar, ci şi un om cald, amuzant, pasionat de meserie, dar şi de ideea de a transmite din cunoştinţele sale publicului larg.
Aţi pus pe picioare un proiect extrem de interesant, Ştiinţă cu sare şi piper. De unde a pornit ideea şi care este rolul lui?
Ideea e de multă vreme. Undeva prin anul 2016 am conturat acest proiect, care are mai multe valențe. Eu mi-am dorit foarte mult, când eram licean, să fiu actor. Prin urmare, cred că este o exprimare a dorinței mele de a fi actor. Am clarificat astfel că e o chestiune personală.
Dar cea mai importantă este lipsa aceasta de informație corectă pe care o iei din online. Dacă scriem vitamina C şi cancer vom găsi o grămadă de informații vizavi de vitamina C și cancer. Dacă scriem antioxidant și sănătate vom găsi informații în această direcţie. Şi atunci am zis: OK, de unde să-și ia lumea informație? Cei care sunt interesați că proiectele de educație în general nu vând atât de bine cum vând toate celelalte proiecte e important să aibă o sursă credibilă de informare sau de informație, de unde să-și primească informația în mod corect.
Plus că e o chestiune de pasiune. Sunt super pasionat de tot ceea ce înseamnă interacțiuni moleculare, de longevitate, de sănătate, ce se întâmplă în alimente. Sunt atât de multe întrebări la care încă nu am găsit răspuns și mai trebuie să caut. Cred că mi-ar mai trebui cel puțin câteva vieți ca să răspund la toate întrebările care, inevitabil, sunt tot întrebări care vin din mintea mea și din cunoașterea pe care sigur, la un moment dat se întâmplă să o și asimilez, pentru că îmi place foarte mult, pe lângă faptul că citesc, să filtrez informaţia, să o trec prin filtrul raționalului și să observ fenomene. Din păcate lumea nu mai are vreme să observe.
Pandemia a fost absolut un moment excepțional pentru acest proiect pentru că a fost perioada în care am dezvoltat proiectul. Am luat legătura cu o agenție. Tot ce am creat n-am creat de capul meu. Am avut o firmă de PR, Vitrina Advertising şi ei m-au ajutat foarte mult să definesc totul, pentru că eu nu aveam nici cea mai mică competență în zona asta. Ei m-au ghidat, mi-au creat conceptul, am avut brainstorming-uri peste brainstorming-uri cu ei și așa am ajuns la proiect.
Apoi a fost o necesitate de a popula cu informație. Eforturile nu sunt atât de mari. Eu predau studenților ceea ce transpun, sigur, într-o altă manieră, uneori mult mai sofisticat. Aici, ceea ce m-a învățat acest proiect și ceea ce trebuie să învăț din acest proiect și mă forțează incredibil este să reduc totul la un nivel foarte simplu. Până la urmă și noi, ca societate, trebuie să cunoaştem principiile, apoi facem construcția cum vrem noi. Cred că lucrurile cele mai importante și descoperirile cele mai fascinante sunt cele care nu merg într-o zonă subtilă sau finuţă a științei, ci sunt cele cărora de cele mai multe ori nu le acordăm atenție. Şi așa s-a născut proiectul Ştiință cu sare și piper.
A fost şi o presiune cumva, pentru că zona academică este o zonă destul de tăioasă. Adică oamenii din zona academică, în general, sunt extrem de sofisticați. Cunosc foarte bine domeniile, inclusiv pe cel alimentar pe care îl expun eu și atunci, inevitabil, am avut la început diverse conversații telefonice cu colegi din cadrul instituției și din exterior, că nu am zis tot, că n-am zis bine. Și a fost un exercițiu de a trece peste acest punct nevralgic, la nivel de emoție și la nivel mental. Am reușit să trec treptat.
Proiectul nu se adresează oamenilor de ştiinţă. În momentul în care doresc să ţin o prelegere la un nivel sofisticat de cunoaștere mă duc la o conferință științifică, nu mă expun pe Social Media, Instagram, TikTok pentru că Ştiinţă cu sare și piper este și pe TikTok, Youtube. Facebook a fost prima platformă pe care am început. Sunt recunoscător pentru că am reușit să strângem o comunitate, să fim o comunitate. Oamenii sunt unii interesați, alții mai puțin, depinde și de subiect.
Noi nu vindem nimic, nu am făcut acest proiect dintr-o nevoie de capital de imagine, pur și simplu din nevoia pe care noi am identificat-o de a transmite o informație cât se poate de corectă din punct de vedere științific, pentru toți cei care doresc să fie bine informați sau să fie corect informați pe acel segment foarte micuț.
Și aveți o comunitate generoasă, cu zeci de mii de oameni. Care sunt cele mai frecvente mesaje pe care le primiți de la cei care vă urmăresc?
Vai, sunt nenumărate! Sunt unele pozitive, altele mai puțin, depinde de subiect. Spre exemplu, la un moment, când am abordat subiectul proteinelor alternative, evident că am ajuns la zona de insecte. Evident că am ajuns la carnea celulară. Ce să vă zic! Am primit o mulţime de comentarii… dar am înțeles că sunt oameni cărora probabil atât le-a fost dat să înțeleagă din acest subiect. Poate că din altele înțeleg mult mai bine.
