Încă de când eram şi noi copii, părinţii, profesorii, cei din jur ne-au învăţat faptul că un conflict este un comportament rău şi trebuie evitat întotdeauna.
De exemplu, de fiecare dată când vă certaţi cu un coleg de clasă sau cu fratele, cei din jur vin imediat să vă explice că trebuie să încetaţi, să nu vă mai certaţi, să fiţi cuminţi. Şi nu vă admit niciodată niciun „Dar…” sau „De ce?”.
Nu vă îngrijoraţi! Marea majoritate am fost crescuţi cu ideea că discuţiile contradictorii, cearta şi conflictul sunt interzise, neobişnuite şi anormale.
Însă rezultatul acestor atitudini este că astăzi nu ştim cum să comunicăm. Fie că suntem adulţi, fie că suntem adolescenţi, nu reuşim să gestionăm un conflict, pornind tocmai de la această antică metodă de evitare şi negare a unui conflict.
De cele mai multe ori, tratăm întreaga situaţie conflictuală cu aroganţă, ba chiar cu violenţă, eliminând din start ideea că respectivul conflict poate fi doar o simplă confruntare critică. În alte situaţii, dimpotrivă, evităm să intrăm în contact cu persoanele în cauză, reprimându-ne sentimentele, gândurile şi emoţiile.
Atenţie! Aceste atitudini de evitare, de mascare a propriilor emoţii şi sentimente, de închidere în noi înşine conduc la dezvoltarea frustrărilor, la apariţia resentimentelor care într‑un anumit moment vor răbufni şi vor produce efecte devastatoare.
Psihologii sunt foarte fermi în această situaţie: conflictul, indiferent cât ne străduim noi să îl sufocăm, este inevitabil. Va reveni către noi asemenea unui bumerang. Tocmai din acest motiv, conflictele nu trebuie sufocate, reprimate, negate. Ele trebuie soluţionate într-o manieră constructivă, altfel riscăm ca acestea să devină pe termen îndelungat probleme grave, conducând la eşecuri în toate aspectele vieţii noastre: familie, relaţie, loc de muncă, grup de prieteni, şcoală.
Dincolo însă de toate aceste explicaţii ale psihologilor, este utopic să gândim că am putea trăi într-un context social lipsit de conflicte: oamenii interacţionează în fiecare zi, îşi negociază propriile interese, propriile nevoi şi fac alegeri în fiecare moment, în orice mediu se află.
Şcoala este unul dintre principalele locuri în care relaţiile pot fi conflictuale. Aici se întâlnesc în fiecare zi conflicte între elevi, conflicte între profesori sau chiar între profesori şi elevi.
De cele mai multe ori, cauzele unor situaţii contradictorii pot fi datorate incompatibilității temperamentului, a personalităţii sau pot fi expresia intereselor personale.
Important de reţinut este faptul că, în general, conflictul nu este necesar să demonstreze o tendinţă spre agresivitate a fiinţei umane.
El este chiar inevitabil şi absolut normal în anumite contexte sociale (inclusiv în educaţia şcolară), deoarece ne provoacă să gândim, să analizăm, să luăm decizii asupra propriei noastre vieţi, să facem alegeri, să creştem, să progresăm. Felul în care noi reacţionăm când suntem implicaţi într-un conflict, spune foarte multe despre noi înşine, de altfel.
Primul pas în soluționarea unui diferend este să înţelegem că acesta face parte din relaţiile umane, nefiind altceva decât un mijloc de reafirmare a legăturii sociale şi a mecanismelor de comunicare.
Până la urmă, şcoala nu este doar un loc care facilitează accesul la cunoaştere, ci şi un mediu social în care se tratează diferite aspecte ale psihologiei dezvoltării voastre, cum ar fi dezvoltarea personalităţii şi a comunicării.
Atunci când vă aflaţi într-un conflict, apelaţi cu încredere la profesorul, dirigintele, directorul, psihologul şcolii; aceștia vă pot ajuta să gestionaţi corect şi constructiv problemele. Alegerea mediatorului vă aparţine!
Mediatorul este persoana care facilitează comunicarea dintre părţi şi le sprijină în soluţionarea conflictelor şi problemelor pe care le au.
Iată pașii pe care îi puteți parcurge pentru rezolvarea situației neplăcute în care vă aflați:
1. Indentificaţi care este motivul conflictului. Întrebaţi-vă de ce aţi ajuns în această situaţie, pentru ce motiv vă certaţi.
2. Verificaţi cu ce aţi contribuit la această situaţie: sunteţi cel care a provocat conflictul sau cel care l-a întreţinut?
3. Analizaţi poziţia celui cu care vă aflaţi în conflict: de ce reacţionează agresiv, ce îl supără, ce doreşte să obţină de la voi prin acest comportament?
4. Încercaţi să-l înţelegeţi pe celălalt. Acceptaţi reacţia celuilalt ca fiind una de moment, focusaţi-vă pe soluţie, nu pe problemă.
Vorbiţi calm, deschis, înţelegător cu cel cu care aveţi discuţii contradictorii. Chiar dacă poate părea imposibil să discutaţi calm cu cineva agresiv, provocaţi-vă să reacţionaţi cu empatie. Poate are o zi proastă, poate nu îşi dă seama că greşeşte, poate suferă din cauza unei situaţii pe care i-aţi provocat-o sau din cauza unei situaţii care nu are legătură cu voi. Persoanele care suferă (din diferite motive) sunt mai apatice, mai sensibile, se simt jignite mai uşor. În cazul în care nu îşi pot controla stările de suferinţă, pot reacţiona agresiv fără ca voi să fiţi vinovaţi.
Cuvintele pe care le spuneţi sunt importante însă mai important este modul în care le spuneţi. Timbrul vocii este cel care dictează direcția disputei în care vă aflați.
5. Identificaţi, stabiliţi care sunt cauzele, nevoile, interesele voastre şi ale celuilalt.
Vă recomandăm să puneţi pe hârtie următoarele: cauze, nevoi, interese, sentimente, soluţii.
6. Negociaţi soluţiile pe care le-aţi găsit fiecare separat.
Negocierea utilizează tehnici de comunicare (directă sau indirectă) şi vă ajută să ajungeţi la o soluţie comună, agreată de toate părţile.
7. În momentul în care aţi găsit soluţia comună agreată de voi, bucuraţi-vă de rezultate! Aţi reuşit să vă controlaţi furia, nervozitatea, impulsivitatea şi aţi obţinut rezultate mai mult decât satisfăcătoare.
Procedura pe care tocmai am descris-o mai sus se numeşte Mediere.
După cum aţi văzut, medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Ea se bazează pe încredere, pe sprijin, comunicare între părţi.
Medierea este cea mai bună alternativă la sancţiune.
În termeni mai simpli, medierea reprezintă o înţelegere între părţile aflate în conflict!
Spre deosebire de aplicarea pedepsei, medierea este soluţia care a avut cel mai mare succes în şcoli. Prin intermediul acesteia, salvaţi relaţia cu celălalt, economisiţi timp şi stres, nu acumulaţi supărări care vă pot afecta emoţional, vă afirmaţi ca o persoană inteligentă, vă creaţi premizele unui caracter înţelept.
Această activitate este accesibilă tuturor şi se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Medierea se bazează pe încredere, pe confidenţialitatea datelor discutate în timpul şedinţelor de mediere, pe neutralitate şi imparţialitate.
Mediatorul nu judecă niciodată reacţiile şi poziţiile părţilor aflate în conflict, el le susţine pe acestea să genereze soluţii la problemele pe care le au, apără interesele tuturor părţilor aflate în conflict.
Medierea nu este doar o tehnică simplă de gestionare a conflictelor, această procedură este o cale de a pacifica relaţiile sociale în şcoală (şi în orice alt mediu), este un proces educaţional eficient şi capabil să promoveze un nou model de conduită în rezolvarea conflictelor: mai consensual, mai atrăgător, mai de încredere, mai capabil de creştere a stimei de sine, mai de succes.
Ştiaţi că s-a constat că aplicarea medierii în rândul adolescenţilor cu vârsta de 14-18 ani contribuie la dezvoltarea oamenilor de succes?
Gândiţi-vă ce impact poate produce aplicarea medierii în problemele de zi cu zi ale adulţilor. Vă poate ajuta pe voi, pe părinţii voştri şi pe cei din jurul vostru. Am trăi, cu adevărat, într-o lume ideală!
Medierea școlară este o procedură neoficială și reprezintă o varietate a procedurii soluționării pe cale amiabilă a conflictelor, reglementată prin Legea Medierii nr. 192/2006.
Mediator Maria Păduraru
Asociația Pentru Dialog în Justiție
