Matematica nu are limite: De la Belcești la Microsoft

Așa cum Arhimede a exclamat ”Evrika!” atunci când a descoperit legea conform căreia un corp pierde o parte din greutatea sa egală cu volumul de apă dislocuit, astfel bifează Cristina Alexii fiecare reușită din viața ei. Tânăra are 19 ani, este din comuna Belcești și se numără printre beneficiarii unei burse din partea Asociației ProRuralis, ajutor fără de care nu ar fi reușit să intre la Facultatea de Matematică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași.

0
1.059 views
Cristina Alexii

Ca mulți dintre tinerii care au performanțe școlare importante dar care provin din mediul rural, Cristina Alexii a beneficiat de bursa care acoperă cheltuielile cu tot ceea ce înseamnă cazare și masă pe toată perioada liceului.

Dragostea pentru matematică a pornit încă de la vârsta de numai 3 ani când tânăra își amintește că tatăl său a învățat-o să numere și să facă cele mai simple calcule. Cristina nu avea de unde să știe că mai târziu, va ști să rezolve cele mai complexe probleme.

”Matematica mi-a placut de mică; tatal meu m-a învățat să calculez de când aveam doar 3 ani, pe o tăbliță de plastic. În clasele primare deja mergeam la tot felul de concursuri. În liceu am descoperit o altă pasiune, informatica, iar Facultatea de Matematică îmi oferă posibilitatea de a le studia pe amândouă, urmând specializarea Matematică-Informatică”, ne-a povestit Cristina.

 

Studiul a devenit o provocare

Inițial sceptici, părinții Cristinei au acceptat ca cele două fiice ale lor să plece de acasă pentru a studia la un liceu mai bun și ulterior, să își poată urma drumul.

”Am aflat despre Asociatia Pro Ruralis în clasa a VIII-a, de la o prietenă din sat, care deja era elevă în Iași prin intermediul asociației încă din clasa a V-a. La început părinții au fost sceptici pentru că nu credeau că există oameni dornici să ofere atât de mult sprijin și suport financiar unui copil pe care nu îl cunosc. Erau conștienți, însă, de faptul că școala din sat nu reușea să clădească un viitor strălucit elevilor săi și astfel, și eu, și sora mea, am reușit să studiem în Iași”, a spus tânăra.

Notele mari și ambiția au fost suficiente pentru ca fata să intre la Colegiul Național „Garabet Ibraileanu”.

”Înainte de a începe liceul recunosc că mi-a fost un pic frică de ideea de a locui într-un oraș mare, fără părinți, dar am reușit să mă adaptez rapid la viața de cămin. Am observat încă din prima lună că liceul este la un nivel mult mai ridicat decât cel al clasei din care am plecat, dar asta nu m-a speriat. Eram bucuroasă că voi fi provocată să învăț mai mult, mai bine, alături de elevi buni și profesori la fel de buni”, ne-a povestit Cristina.

 

Performanță într-o lume exactă

Pe parcursul celor patru ani de liceu, Cristina a valorificat performanțele școlare prin participarea la mai multe concursuri și olimpiade.

”Am obținut câteva premii și mențiuni la olimpiada județeană de limbă engleza și premiul I la concursul de teatru în limba engleză, English on Stage. Cea mai mare realizare a mea din liceu cred că este participarea la proiectul celor de la Microsoft și TechSoup, în cadrul căreia am creat cu ajutorul colegilor de echipă un joc pentru copii. După finală, am adus acasă trofeul Premiul Publicului”, spune Cristina.

 

Între Matematică și Informatică

La examenul de Bacalaureat, tânăra a obținut media 8,28, iar cea mai mare notă a fost la informatică unde a luat 9,50. Cu toate acestea, Cristina a decis să urmeze cursurile Facultății de Matematică din cadrul UAIC.

”Până acum, studenția nu mi s-a părut foarte diferită față de liceu. Este, într-adevar, un volum mai mare de cunoștințe ce trebuiesc acumulate, însă profesorii sunt la fel de pasionati și colegii la fel de prietenoși. Cu programul, bănuiesc că îmi va fi mai greu să mă obișnuiesc. După absolvirea facultății aș vrea să mă angajez în domeniul IT, după ce voi preda într-o școală timp de un an sau doi. De asemenea, aș dori să particip la un schimb de experiență și să fac un semestru de facultate în Anglia. Cred că mi-ar fi greu să mă mut definitiv atât de departe de casă și să îmi las familia în urmă”, a povestit Cristina.

Și dacă vreodată ne-am întrebat ce înseamnă științele exacte pentru un matematician”Armonia numerelor, abstractul aparent al conceptelor, acel „evrika” pe care îl rostești când ai reușit în sfârșit să îi dai de capăt problemei”, a conchis studenta.