Potrivit publicaţiei britanice, în timp ce candidaţii câştigători din Bulgaria şi Republica Moldova au făcut avansuri prietenoase către Moscova, niciunul dintre el va aduce o schimbare radicală în orientarea geopolitică pe termen scurt.
The Economist argumentează că puterea preşedinţilor din ambele ţări este limitată şi dacă unii dintre susţinătorii lor speră că Rusia va subvenţiona economiile şubrede din ţările lor, astfel de speranţe sunt destinate să fie spulberate.
În Moldova, câştigătorul este Igor Dodon, liderul socialiştilor, care formează cel mai mare partid din parlament, dar care nu face parte din actuala coaliţie de guvernământ. El a luat 52,3% din voturi faţă de 47,7% pentru Maia Sandu, un fost ministru al Educaţiei şi consilier al Băncii Mondiale, care a desfăşurat o campanie pe o platformă anticorupţie. În calitate de ministru al Educaţiei din 2012-2015, Sandu a câştigat popularitate prin eradicarea mitei în sistemul şcolar, iar sondajele arată că ea este văzută ca cel mai puţin corupt politician din ţară.
Partea lui Dodon a adus câteva mii de locuitori din teritoriul separatist controlat de Rusia al Transnistriei, unde nu a existat nicio numărare a voturilor, în Moldova controlată de guvern. Sandu ar fi primit susţinere importantă din rândul diasporei moldoveneşti din Occident, dar nu şi din Rusia, însă buletinele de vot din ambasadele Moldovei din mai multe ţări occidentale s-au terminat sau au dispărut. Pe data de 14 noiembrie, protestatarii au ieşit în stradă la Chişinău, susţinând că Sandu a fost înşelată. Ea spune că va contesta alegerile la Curtea Constituţională a ţării, susţinând că acestea au fost fraudate.
The Economist susţine că este tentant să pictezi alegerile ca pe un concurs simplu între politicieni pro-ruşi şi pro-europeni. Dar, de fapt, argumentează publicaţia, viaţa politică din Moldova este dominată de oligarhi motivaţi de interese financiare, mai degrabă decât interese geopolitice. Pavel Filip, prim-ministrul, este strâns legat de Vlad Plahotniuc, cel mai puternic om de afaceri al Moldovei (şi cel mai nepopular politician).
Înainte de alegeri, Plahotniuc a declarat că va sprijini politicianul pro-european cu cea mai mare şansă de a câştiga. Însă Victoria Bucătaru de la Asociaţia pentru Politică Externă, un think-tank din Moldova, suspectează că Dodon şi Plahotniuc au avut „o alianţă secretă” pentru a o opri pe Sandu şi agenda sa de reforme. Ea anticipează că vizitei controversate anunţate de Dodon la Moscova îi va urma una liniştitoare la Bruxelles. Promisiunile sale de a rupe acordurile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană vor fi ignorate, nu în ultimul rând pentru că, spre deosebire de Rusia, ţările membre UE şi America dau Moldovei sume mari de bani drept ajutor, argumentează The Economist. Încă de când un miliard de dolari a fost furat din sistemul bancar al Moldovei în 2014 (probabil de oligarhi locali), ţara a fost dependentă de asistenţa din partea FMI pentru a-i sprijini sistemul financiar. Bucătaru consideră, potrivit The Economist, că retorica pro-rusă a lui Dodon este o modalitate de presiune asupra Occidentului pentru a menţine fluxul de fonduri, evitând în acelaşi timp orice reformă serioasă.
În Bulgaria, situaţia este similară, comentează publicaţia. Candidatul câştigător, Rumen Radev al Partidului Socialist, este un fost pilot de MiG-29 şi comandant al forţelor aeriene a ţării. El a învins un candidat susţinut de partidul lui Boiko Borisov, prim-ministru, care a demisionat cu promptitudine după înfrângere. Alegerile generale vor avea loc probabil în primăvara anului viitor.
Radev a fost sprijinit de comunitatea etnică turcă din Bulgaria, al cărui partid principal are legături strânse atât cu oligarhi interni, dar şi cu întreprinderi ruseşti. Socialiştii din Bulgaria sunt susţinuti de pensionari conservatori şi de Biserica Ortodoxă legată de Moscova. Cu toate acestea, în guvernele anterioare, partidul a încuviinţat găzduirea bazelor militare americane în Bulgaria şi a îmbrăţişat aderarea la NATO.
Dimitar Bechev de la Universitatea Harvard spune că ţara poate rămâne un membru loial al UE şi NATO, în timp ce se uită şi către Rusia. Într-adevar, însă, preşedintele nou-ales, Radev, spune că poziţia sa este puţin diferită de cea a lui Borisov. În cuvintele sale: „Până de curând, am zburat un avion de vânătoare sovietic. Am absolvit o academie americană. Dar eu sunt un general bulgar. Cauza mea este Bulgaria”. Bechev precizează că poziţiile post-electorale ale ţării vor fi determinate”de către şi pentru politicienii bulgari, şi nu din cauza lui Putin sau Bruxelles”.
Titlurile ziarelor care anunţau câştigarea preşedinţiei în ambele ţări de către candidaţii pro-ruşi au avut intenţia de a alarma Occidentul şi de a aduce aplauze de la Moscova, precizează The Economist, subliniind însă că realitatea este că politica în ambele ţări este determinată de forţe interne, cel mai vizibil de eforturile oligarhilor de a-şi asigura propriile interesele financiare. ”Liderii lor sunt bine versaţi în arta de a juca Occidentul şi Rusia una împotriva celeilalte. Aşteptaţi-vă la mai multe astfel de lucruri, mai degrabă decât la orice schimbări geopolitice dramatice”, încheie publicaţia britanică argumentaţia. .
